Holly își îngropă corpul în paltonul albastru, își introduse o pereche de mănuși roze pe mâinile cateifelate, apoi își aranjă căciula pe cap. Se privi în oglindă pentru un moment, apoi își pipăi buzunarele, verficând existența banilor. Totul era în regulă, strigă un salut pentru bunica, apoi părăsi casa mare de pe U Street, dând de zăpadă de zece centimetrii imediat după ce coborî cele trei rânduri de scări ce te duceau spre terasă. Holly își dădu seama de nevoia ei și de boncanci, la naiba ura când afară era atât de mare zăpada, iar afară începu a ninge din nou. Holly își rearanjă căciula, nu voia să ajungă ca un om de zăpadă când ajunge la cafenea. Porni agale spre aleea încă înzăpezită, vecinii fară să se îndure de a o curăța.
O luă înainte cu mâinile în buzunar, își căută telefonul și căștile, dar apoi își aminti că aseară înainte să se culce, ascultă muzică și-l uitase pe noptieră, verifică încă o dată dacă are banii. Se îndrepta spre cafenea, deoarece pliculețele de ciocolata caldă se terminaseră, iar lui Holly îi era prea lene să meargă încă două străzi de la cafenea ca să cumpere și să aștepte la casă, în plus în cafenea ar fi primit și wi-fi gratis, ceea ce i-ar fi permis jocului ei Bubble Witch Saga 2 să se actualizeze și să-i aducă levele noi sau puteri care să o ajute să treacă levelul. Holly continuă să meargă, trecând pe lângă mai multe case pe U Street și pe lângă niște copii care făceau oameni de zăpadă.
Ajunse la bifurcația ei favorită și o luă la stânga. Era abia ora două, iar New York-ul nu era chiar atât de aglomerat decât era de obicei, iar lui Holly îi se păru oarecum ciudat, fiindcă data trecută când fusese la cafenea și mersese pe drumul principal - nici măcar nu mai știa un altul, dar nu conta- Holly aproape se văzu într-un spital cu piciorul în ghips sau pe moarte cu hemoragie internă, din cauza șoferului netrebnic care fusese pe cale să o lovească. Cele treizeci de secunde pe care Holly le numără în gând și le urmări și pe grafica semaforului trecură, iar Holly începu a merge pe trecerea de pietoni alături de o bătrâna care folosea un baston și înjura întruna la zăpadă și ninsoarea care din păcate nu se mai oprește.
După ce trecu strada, Holly o luă la stânga și se împiedică și se lovi de un semn de circulație, căpătând o durere acută la cap, făcându-i pe oamenii din jurul ei să o privească într-o manieră ciudată, unii chiar răzând, dar râsul lor fiind silențios. Holly continuă să meargă normal fară a-și ține măcar pe locul unde se lovise, adică pe frunte, de mică, de când se făcea de râs, învățase că atunci când te faci de râs, trebuie să te porți cât se poate mai normal, ca oamenii să uite acele incidente, iar tu să scapi doar cu o rușine pe moment. Își introduse din nou mâinile în buzunar mușcându-și buza, îi se părea că afară se facea mai frig decât era deja.
Începu a avea rază lungă către cafenea, iar Holly începu a mări pasul. Când ajunse în dreptul ușii, apăsă cu putere pe clanță, intrând în cafenea. Când intră în cafenea, Holly se simți ca și cum ar fi coborât raiul pe pământ, deoarece înauntru era o căldură care pe Holly o făcea să tremure, mai rău decât Aiden când se apropia de ea. Holly își caută cu privirea un loc în cafenea, unde să poată să-și savureze băutura. O, rahat, îl văzu pe Aiden. Se întoarse și vru să plece din cafenea, apoi Aiden o văzuse, iar Holly fu nevoită să-și târască picioarele până la scaunul de lângă Aiden de la terasă.
Holly îl salută cu un glas încet, Aiden fiind radiant și seducător și frumos și arătând ca un model Calvin Klein ca întotdeauna, și-i zâmbi, apoi îi răspunse politicos la salut. Holly își mușcă buza când se așeză lângă el, deja simțind fiorii în stomac și mâinile căpătând o temperatură rece. Încercă să abordeze o stare de spirit cât mai bună și încercă să pară cât mai relaxată. Aiden nu spunea nimic, doar își savura băutura care, Holly credea că conține și coniac și înhala tutun din țigara proaspăt aprinsă.
- Și ce faci aici, Aiden? îl întrebă Holly pe Aiden, scoțându-și dinții la iveală, încercând să pună capăt atmosferei incomode dintre ei doi.
- Același lucru pe care ai venit și tu să-l faci aici, replică Aiden sec.
Holly se simți și mai incomod. Atmosfera dintre ei doi era ciudată, deoarece ieri Holly fusese cât pe-aci să fie sărutată de Aiden sau cel puțin așa îi se părea ei, iar după ce-i arătase papagalii și coborâse în living, îndrugase o scuză tâmpită cu o durere de burtă, iar bunica ei o crezuse și o lăsase să plece acasă, chiar dacă doamna Thompson se oferise și insistase să-i dea o pastilă lui Holly, dar Holly o refuzase politicoasă. Aiden se uită la ea, Holly răsuflă ușurată când chelnerul veni și-i ceru comanda.
- O ciocolată caldă, te rog frumos, zâmbi Holly către chelner.
- Nu e chelnerul care nu a vrut să-ți împrumute un dolar și ți-a spus că ești frumoasă?
- Wow, încă mai ții minte, da, el e. Cum de încă-l mai ții minte? întrebă Holly curioasă.
- Mereu țin minte conversațiile oamenilor și lucrurile ce le fac fetele drăguțe.
Holly se înroși în obraji. Aiden îi spusese că era drăguță. Aiden îi spusese că era drăguță. Aiden îi spusese că era drăguță, el nu mai făcuse niciodată asta. Holly îi zâmbi, apoi își sprijini cotul de masă și capul de cot și se uită înspre el. Aiden îi zâmbea, iar Holly se topea. Probabil, așa își cucerea toate fetele. Holly nu se mai simți atât de încântată, ba chiar zâmbetul îi dispăru. Aiden mai sorbi o înghițitură din băutura lui, apoi Holly primi și ea băutura ei. Își caută în buzunarele paltonului de pe scaun, dar în cele douăzeci de secunde în care ea căută, observă că chelnerul plecase și deduse că Aiden plătise comanda.
- Mulțumesc, dar nu trebuia. Stai, am găsit banii, spuse Holly îmânându-i, dar Aiden neacceptându-i.
- Mulțumesc, dar nu trebuie, o imită Aiden.
Holly zâmbi înspre Aiden, iar Aiden îi înapoie zâmbetul. Holly fu mirată că Aiden îi plătise comanda de 15 dolari, iar într-un fel se simțea prost și ciudat. Începu să se joace cu firele de păr, ascunzându-se cât mai mult în ea. Într-o revistă, Holly citise că atunci când o fată se joacă cu firele de păr în preajma unui băiat, înseamnă că-l place și că îi este rușine față de el, în plus, Holly văzuse asta pe real, pe Ivy care avusese o perioadă înainte cu iubitul ei, înainte să-i fie iubit. Holly mai sorbi o înghițitură din ciocolata caldă, apoi simți atingerea lui Aiden pe mână.
- Ce ai de gând să faci restul Crăciunului acesta și zilele următoare? întrebă Aiden curios.
- Nu știu, probabil să mă plictisesc.
- AI ceva planificat? întrebă Aiden.
Holly își mușcă buza, apoi se sprijini cu mâna pe bar, uitându-se la Aiden.
- Nu. De ce?
- Am de gând să te invit la o întâlnire. AI mai fost la o întâlnire, nu? Cu Carlos?
- Nu a fost o întâlnire. N-am avut până acum nicio întâlnire, îl lămuri Holly pe Aiden.
- Atunci, mi-ai face plăcerea să te duc la prima ta întâlnire?
Holly își simți inima amenințând să iasă afară. Genunchii îi erau îmuiați, iar întregul ei corp vibra, să nu mai spună că nici măcar nu-i mai putea menține privirea lui Aiden, iar deja era roșie în obraji. Aiden o invita la întâlnire, iar lui Holly îi venea să țipe de emoție, fericire, nici măcar ea nu știa. Holly își înghiți toate reacțiile, doar acordând cel mai seducător zâmbet pe care Holly îl schițase și spunând doar:
- Sigur. Mi-ar face mare plăcere.
Când de fapt ea doar voia să țipe, urle, dispere și să plângă de fericire.
________________________________________________________________________
ȘTIU CĂ E SCURT ȘI TOATE ALEA DAR MI S-O STRICAT ÎNCĂRCATORUL LA LAPTOP ȘI ASTA MAI E TOT CE SPUNE FIINDCĂ MAI AM 5 LA SUTA BATERIE FAC EU CUMVA SI POSTEZ SI MAINE OKAY PA PUP NOAPTE BUNA
CITEȘTI
Un sărut de Ajun (Completă)
Romance{COMPLETĂ} Când părinții pierd avionul, iar până de 1 ianuarie nu mai sunt bilete de avion, toate avioanele fiind pline de pasageri care nu vor să-și cedeze locul, Holly Richards este obligată să-și petreacă Crăciunul cu bunica ei la New York...