Vampire and princess at 18 years old

Prolog

     Picioarele mi se misca cu o viteza inumana, iar eu am un singur gand in mintea mea incalcita. Sa alerg cat inca mai pot. Copacii inalti din fata imi semnaleaza o noua sansa, asa ca ma afund in padurea impanzita de valuri infinite de negura. Clipesc rapid fara a ma opri din alergat, iar vederea mi se acomodeaza de-ndata, cele mai mici amanunte ale crengilor si ale tufisurilor facandu-si vizibil conturul.

     Frunzele uscate trosnesc sub greutatea mea, desi ar parea imposibil, luand in considerare faptul ca un om ar putea crede ca zbor. Apuc materialul albastru satinat al rochiei lungi pana la glezne in pumni fara sa imi pierd concentrarea si imi las urechile sa perceapa vocile paznicilor granite Sylvei.

- Poti fugi, dar nu te poti ascunde! exclama unul dintre ei, ca apoi sa rada de unul singur.

- Esti tare original! Ma intreb cum de esti atat de destept, strig ironica, fara intentie.

     Imi dau o palma mental datorita imcompetentei mele si imi dau seama ca, oricat de batran sau de idiot ar fi vampirul, are dreptate. Nu mai am unde sa ma ascund.

     Constienta ca nu mai am nicio sansa, dar fara sa-mi recunosc mie, incep sa fredonez incet o melodie pe care mi-o canta mama cand eram mica. Avand in vedere ca primii mei ani de viata sunt neclari, ma simt fericita ca imi pot aduce aminte macar atat. Incerc sa nu ma gandesc la nimic, sa las gandurile sa zboare nestingherite si sa nu se mai intoarca, insa memoria mamei nu se poate stinge, oricat de mult as vrea.

     E mai bine ca am plecat, imi repet in gand, sarind peste o creanga. Mama nu mai este, iar eu nu pot fi pentru toata viata sluga acelui monstru pe care ar trebui sa il numesc tata. Chiar si dupa trei ani, ma intreb ce ar fi fost daca as fi ramas acolo si nu as fi plecat. Probabil i-as fi omorat fara sa realizez. Sau poate ca nu. Un singur lucru e cert: prefer sa fiu inchisa in temnita Sylvei sis a sfarsesc decapitata decat sa imi traiesc viata in acel loc.

     In orice caz, nu eu am hotarat sa ajung in Sylva. Eu doar am auzit chemarea ei.

- Sa nu cumva sa incerci sa ma atingi, il amenint pe unul dintre gardieni, fara sa imi mut privirea dupa umar.

- Esti arestata pentru trecerea ilegala a granitei! exclama, incercand sa para amenintator.

- Dar sunt pasnica! Nu am venit aici sa fac nimic ilegal. Bine, poate sa mananc un iepuras din ala care zburda sau vreun ursulet care papa miere, dar nu cred ca e prea ilegal, adaug, incercand sa par serioasa.

- Buna incercare, insa sigur ai facut tu ceva, bruneto, zice, pregatindu-se sa faca un pas spre mine pentru a ma incatusa.

- Daca mai faci un singur pas, esti ca si mort, il amenint pe un ton jos, rece, renuntand la glume, caci instinctual de suprevietuire este mai puternic.

     Imi indoi genunchii si ma inalt de la pamant, facand o foarfeca pe spate pentru a ajunge sa imi tin mainile de creanga unui brad batran. Lovesc cu picioarele vreo trei din cei treizeci de gardieni pregatiti sa lupte si ma invart in aer, cazand pe unul dintre ei. Cu o privire ce ar putea ucide, ii dau un pumn in obraz tipului idiot, acesta cazand pe pamantul umed. Reusesc sa bat inca trei soldati, apoi ma catar rapid in conifer, cu o noua idee in minte. Imi ridic bratele si ma calmez cand observ ca semnele nu si-au facut aparitia. Nu as vrea sa fiu acuzata si de vrajitorie.

- Aer, aude-mi soapta si invaluieste-ma!

     O briza placuta imi ridica cateva suvite de par in sus, iar eu zambesc. Imi pozitionez palmele paralel cu solul si imi duc brusc mainile in jos, apoi in sus, spre cer. Vampirii nu apuca sa se ajunga la mine, caci sunt trantiti cu forta la pamant, apoi raman fara pic de aer.

     Privesc pamantul circumspect, inaltand o rugaciune in gand, apoi imi intredeschid buzele sangerii si spun:

- Trandafiri.

     Imi misc degetele in sens circular, iar in cateva secunde toti trimisii regelui sunt infasurati de ramuri de trandafiri rosii, spinii sfasiindu-le hainele. Chicotesc, incercand sa ma destind, apoi sar de la zece metri inaltime, aterizand in picioare.

    Merg linistita prin padure cateva minute, apoi ma pregatesc sa fug din nou, insa o voce ma opreste.

-Regele are ordine, domniță! Vino cu mine! imi spune nervos.

-Nu. Nu plec cu tine! zic sigură pe mine, gata sa fug.

-Dacă nu vii cu mine nu e nici o problemă. Mergi cu ei, spune viclean, iar eu mă întorc să văd ce îmi arată. 

     Fata mi se face alba ca varul cand observ capcana lor! 

     Fir-ar! Doi vampiri cu o glugă neagră și oh, ce surpriză! Gluga e pentru mine.

     Încep să mă zbat în brațele lor, ba chiar îmi chem elementele, dar mi-au făcut o vrajă și sunt capturată.

-Știți, dragilor! De-abia aștept să văd temnița din Sylva! Sigur va fi demențială, mai ales cu colții voștri de handicapați rupți și puși alături de capetele voastre pe podea! strig iritata si in adancul meu speriata.

-Nu avem colți, zice unul dintre ei, amuzat.

- Ei, dacă aveați era haios. Presupun că o să vă tai comorile, afirm dând din umeri. Va fi și mai distractiv! exclam, apoi adorm pe umerii lor din cauza unui nenorocit de sedativ spray din sacul ăsta.

Carte nouă! Da, știu, am de postat o grămadă și la alte cărți, dar chiar voiam o carte cu vampiri. E prologul, e cam scurt, dar asta e. Voi posta mai rar la cartea asta ( doar daca nu sunteti teribil de activi) ca sa fac capitole mai lungi și mai bune ? Cred că ăsta e cuvântul.
Ce părere aveți deocamdată?
Îmi recomandați un alt titlu?
Vă place coperta?
Stelută?
Părere?
XOXO, Iss