Autumn

Capitolul 9

    Ce aflasem în seara asta?

Că prințul nu era atât de rece precum voia să pară.

Că, la fel ca și noi, restul lumii, avea și el temerile sale.

Dar mai presus de toate și cel mai grav lucru rămânea constatarea faptului că și el păruse mișcat de apropierea noastră.

Iar ceea ce-mi mărturisise, că de asemenea odată cu mine experimentase și primul lui sărut..., era mai presus decât puteam suporta în momentul acesta.

Deși... mi-aș fi dorit să fi avut ocazia să scot mai multe de la el.

Îmi iubeam prietenul, dar eram destul de frustrată din cauză că se găsise să apară tocmai acum, când credeam că se legase ceva. Dacă ar fi fost vorba de altcineva, aș fi putut crede că era intenționată intervenția.

— Ce faceți aici? a rămas în prag, cumva stupefiat de ce descoperise. Ce-i drept, mă surprindea puțin mirarea lui. De parcă nu el însuși mă îndemnase să-l abordez pe tipul ăsta.

Vail s-a ridicat automat în fund, părând incomodat să fie prins în ipostaza asta. Involuntar, mă deranja și pe mine reacția sa.

Am decis să nu-i urmez exemplul coreeanului, căci acum știam exact ce naționalitate avea, și am rămas așa, sprijinită în coate, privindu-mi prietenul cu un interes vădit.

Ce căuta să vadă? De ce ne deranja?

Era ciudat că îmi puneam întrebările astea. În alte circumstanțe de abia aș fi așteptat să apară, ba chiar aș fi fost încântată să-l văd, căci de obicei se ivea exact când aveam nevoie de el. Nu era cazul acum.

— Ce este, Elis? Te-a plictisit petrecerea?

Speram ca nota de răutate să nu fi fost remarcată de cei doi. Îmi scăpase porumbelul înainte de a realiza acreala din tonul meu.

— Nu, dar îmi făceam griji pentru tine, a zis cu un glas serios. A închis ușa apoi, venind încet spre noi.

Rămăsese lângă pat, cu mâinile în buzunarele pantalonilor negri. Se legăna de pe un picior pe altul și asta îmi dădea de înțeles ori că băuse puțin mai mult alcool, ori că Adam îl dopase deja destul de bine.

— La o parte! a strigat, gesticulând prin aer cu mâinile. După care s-a rotit pe călcâie și s-a aruncat direct pe spate, între noi.

Am fost nevoiți să ne mobilizăm rapid și să-i facem loc, altfel cu siguranță ne-ar fi lovit în cădere.

— Elis! m-am răstit la el, enervată.

— Da, iubito, s-a întors lent spre mine, prinzându-mi o șuviță de păr între degete și trăgând de ea.

Adesea mă striga așa în particular. Dar acum, de față cu Vail, era deplasat și penibil, iar el nici măcar nu realiza, fiind atât de pierdut în starea asta în care-l aduseseră oricare din substanțele alea pe care le consumase.

Îl uram când recurgea la așa ceva. De multe ori ne certaserăm pe tema asta. Nu suportam nici gândul că era posibil să devină și el, la fel ca alții, dependent de rahaturile alea.

Mă privea acum în ochi precum un cățel supărat care tocmai fusese certat. Evident nu puteam sta îmbufnată pe el.

— Fii mai atent la ce faci! N-am vrea să ajungem cu umerii dislocați din cauza ta.

— Tu și mai cine? a rânjit prostește.

— Autumn, bineînțeles, am arătat cu capul spre cel care încă stătea în șezut pe saltea, tăcut, mulțumindu-se doar să ne urmărească în liniște.