Autumn

Capitolul 6

    Când am acceptat propunerea lui Elis, nu m-am așteptat deloc să-l însoțesc doar ca să dau nas în nas cu ticălosul ăla.

Dacă ar fi fost posibil, mi-aș fi dorit doar să nu-i mai văd niciodată moaca.

Ce căuta el până la urmă la petrecerea asta? Căci nu era genul care să frecventeze asemenea evenimente.

Sau, mă rog, ce știam eu despre el? Absolut nimic.

— Să nu pui gura pe alcool, m-a avertizat prietenul meu, înainte să coborâm din mașină și să intrăm.

Am oprit motorul.

— Deci m-ai aduc aici doar ca să-ți fiu dădacă și să mă folosești pe post de șofer, ca de obicei, i-am reproșat. Fără nicio răutate însă.

— Cam așa ceva, a clipit din ochi, dar știam, la rândul meu, că glumea.

— Cum îmi stă părul? am întrebat într-o doară. Îl buclasem repede cu ondulatorul, fără să-mi dau prea mult interesul.

S-a prefăcut că mă studia, deși eram convinsă că nici lui nu-i păsa. Cu toate astea, privirea lui intensă mă incomoda. Inexplicabil fapt, căci dintotdeauna ne comportam așa. Și totuși de data asta mi se părea... că vedeam un altfel de interes în ea.

Am scrâșnit din dinți fiindcă îmi alimentam singură niște iluzii care n-aveau să se concretizeze niciodată. Și de ce aș fi vrut măcar să se întâmple asta? Elis era prietenul meu dintotdeauna. Chiar aș fi fost dispusă să risc asta pentru... pentru ceva efemer, probabil?

— Ei bine? am făcut exasperată, deoarece tăcerea se tot prelungea.

— Nu înțeleg de ce mă întrebi, când știi perfect cât de frumoasă ești! a zis-o direct, fiind... emoționat cumva?

Toate filmele astea din capul meu n-aveau să ducă nicăieri. Era imposibil ca Elis să fi fost sensibilizat de o constatare atât de banală. Practic stăteam mereu unul în preajma celuilalt.

— Ba nu-s așa! Dar în fine..., am zis evaziv, căci nu-mi plăcea să bat moneda pe asta.

— Mergem? mi-a făcut semn cu capul.

— O.K.

În casa lui Adam, prietenul lui, pe care avea de asemenea și un interes mai aparte, era plin de lume. Îi cunoșteam pe câțiva dintre ei. Îl îndrăgeam chiar și pe Adam, deși, într-o mică măsură, îmi era ciudă pe el, căci îmi răpea din timpul meu cu Elis.

Constatam acum că devenisem destul de dependentă de el. Ceea era nociv pentru mine. Fiindcă la un moment dat trebuia să renunț de tot la el și să-l las să zboare spre altă zări. Să-l las liber, disponibil pentru persoana aceea care urma să devină cea mai importantă din viața lui. Eu trebuia să mă mulțumesc cu locul doi.

Prietenul meu și Adam s-au salutat, apoi cel din urmă m-a remarcat și m-a îmbrățișat.

— Ce faci aici, Red? mi-a zâmbit binedispus, deși mi s-a părut că am simțit o mică înțepătură în întrebarea lui. Poate că și el simțea la fel în privința mea.

— Am venit cu Elis, am ridicat din umeri. Aveam impresia că tipul consumase ceva substanțe deja, de era atât de euforic.

— Hai, du-te cu Avery să-ți dea ceva de băut, m-a și expediat, indicând puțin din bărbie spre sora lui, care apăruse brusc lângă noi.

— Mă bucur să te văd prin zonă, Red, m-a întâmpinat ea.

Avery era o fată drăguță și cumsecade. Ea și fratele ei erau cu câțiva ani mai mari decât noi. Erau gemeni, dar nu semănau prea mult din punct de vedere fizic.