Context: cand afla ca esti insarcinata
1. Kim Namjoon.
Cu două săptămâni în urmă, te-ai certat cu iubitul tău din cauza faptului ca i-ai întrat în birou pentru a face curat.
În prezent, tu ești la mama ta. Doar stai în camera și plângi.
Te gândești ca poate a avut dreptate când a spus "nu ești bună de nimic, doar ții umbra pământului degeaba! Nici măcar nu știu ce dracu am văzut la tine! IEȘI DIN CASA MEA!"
Ai fost, și ești în continuare, doar o povara pentru cariera lui.
Voi aveți o relație de 2 ani și jumătate, iar în ultima perioada va gândeați sa întemeiați o familie. Își dorea foarte mult copii, iar minunea s-a și întâmplat. Ceea ce te durea cel mai tare era ca va trebui sa crești copilul fără tată. Nici măcar nu ar mai avea rost sa îți bați gura sa ii spui lui Namjoon ca veți avea un copil împreună după ce ți-a zis sa ieși din casa lui, îți este frica ca te-ar putea da afara din casă, din nou...
Stând in camera ta, plangand și vorbind cu bebelușul tău, auzi o bătaie la ușă, probabil mama ta, care te chema la masă.
N/T: Nu vreau sa mănânc! Lasă-ți-mă in pace...
Namjoon: Iubito.. Îmi pare rău pentru ce ți-am spus acum câteva zile.. Chiar nu am vrut sa îți zic asta...
Ai înghețat când i-ai auzit vocea iubitului tău. Știai ca ii pare rău.. Dar nu voiai sa dai ochii cu el.
Namjoon: Știu ca ești acolo, N/T. Nu mai încerca să mă ignori, te rog..
N/T: Vreau sa fiu singură, ai spus ca nu sunt bună de nimic, nu înțeleg de ce ai mai bătut drumul pana aici sa vorbești cu mine...
Namjoon: Ți-am spus ca îmi pare rău, ce vrei sa mai fac?
N/T: Sa ne accepți-- Adică, sa ma lași în pace, am spus ca vreau sa stau singura
Namjoon: Nu vreau sa te las-- Stai ce?! Cum adică "sa ne accepți"? Tu cumva...
În momentul ăla, Namjoon văzuse ca usa e ușor deschisa, doar o mica crăpătură. Da buzna în cameră și se uita la mine.
Namjoon: Deci.. Tu chiar.. Adică noi vom fi...
Se uita pe noptiera de lângă pat, unde mai sunt 3 teste de sarcina, pe care le-ai făcut pentru a fi sigura ca nu este o greșeală. Ia unul în mana și vezi cum ii curge o lacrima pe obraz.
N/T: Da, Namjoon. Dar cum tu ai spus ca sunt bună de nimic, poate nu sunt bună nici ca mama. Acum, te rog sa pleci, acum câteva zile spuneai ca sunt o povara pentru cariera ta, și mai știu eu ce tâmpenii îți ieșeau pe gura. Plea--
Sunt întreruptă de buzele lui Namjoon ce se presează ușor peste ale mele.
Namjoon: Îmi pare rău, chiar nu am vrut sa zic ce am zis. Niciodată nu te-am considerat o povară, niciodată nu am vrut sa zic ceea ce am zis. Te iubesc nespus de mult, iar săptămânile astea, cât nu ai fost acasă la noi, m-am simțit ca un nimic... Te rog.. Hai acasă
N/T: Nu vin! Nu te-ai exprimat cum trebuie! Nu viiiin!
Încep sa ma pisicesc in fata în fata lui, sperând ca și-a dat seama. După câteva minute de liniște, acesta își da seama despre ce vorbesc și se corectează..
Namjoon: Adică.. Veniți acasă, va rog?
N/T: Da, Namjoon.. Venim, dar pana atunci, vreau sa te duci acasa si sa pregatesti camera noastra pentru un patut de bebelusi. Asta fara a distruge ceva, daca se poate!
Dupa spusele mele, amandoi incepem sa radem.
CITEȘTI
One-shot with Bangtan [Vol. 1]
FanfictionIn aceasta care veți găsi one-shot-uri cu BTS. Probabil, nu foarte reușite, dar na. Orice propuneri aveți, va aștept în comentarii