One-shot with Bangtan [Vol. 1]

Capitolul 5 2.0- Part I

Context: împăcarea după ultima voastră cearta

1. Kim Namjoon

După cearta pe care ați avut-o, ai plecat de acasă. În prima faza ai mers în parc, ai stat pe o banca și ai încercat sa te liniștești, deși îți era oarecum imposibil, din cauza stresului acumulat și din cauza faptului ca încă erai slăbită în urma sarcinii pierdute.

Ai pierdut vremea câte ore în parcul ala, meditând asupra lucrurilor întâmplate în ultimul timp, iar după aproximativ 3 ore, te-ai ridicat de pe banca și ai tras geamantanul după tine pana în fata unui hotel, ai intrat și ți-ai făcut rezervare pentru o noapte, momentan.

Unul din băieții de la intrare te-a condus la camera ta, apoi ți-a lăsat bagajul în fata ușii și a plecat. Intri în camera și te întinzi în pat, adormind la puțin timp din cauza oboselii și a stresului.

Te trezești a doua zi în jurul orei 4 după-amiaza.

Y/n: Cât e c- e patru? Deja? Atât de mult am dormit?

Iti verifici telefonul și vezi ca ai nenumărate apeluri și mesaje de la Namjoon.

Y/n: Ăsta ce mai vr- Oh, fuck, ma suna iar. Mm, ii răspund, măcar ultima data sa vorbim.

Tragi aer în piept și ii răspunzi.

Y/n: Ce vrei, Namjoon?

Zici sec și te afunzi mai tare în pat.

Namjoon: Thanks God, ai răspuns in sfârșit! Ce faci? Ești bine? Unde ești? Ai avut unde sa dormi? Cum te simți?

Y/n: Namjoon, termina cu astea, parca nu îți mai păsa ieri.

Namjoon: Vreau doar sa știu dacă ești bine? Unde ești? Vreau sa vin sa vorbim, te rog..

Y/n: Ugh, bine, îți trimit locația printr-un mesaj. În maxim 20 de minute ești aici, altfel plec.

Închizi telefonul și îl arunci în pat. Nu știi dacă o sa vina sigur sau doar vrea sa îți piardă timpul. Deși e posibil sa vrea sa îți piardă timpul.

Atipesti din nou, la puțin timp Namjoon ajungând la hotel, venind la camera ta. A bătut de câteva ori la ușa și nu ai răspuns, deja intrase în panica, a crezut ca ai plecat, însă o fix în momentul ala, a trecut o doamna de la curățenie.

Namjoon: Nu va supărați, nu va supărați, puteți sa îmi deschideți și mie ușa asta? Soția mea a încuiat ușa mai devreme, a uitat ca trebuie sa ajung și eu, iar acum nu pot intra in camera.

Aceasta îi deschide ușa, iar acesta intra în camera, văzându-te ca dormi. Se așează ușor lângă tine, jucându-se încet in parul tău.

Te trezești după aproximativ o ora și îl privești somnoroasa pe Namjoon, îl iei în brate și îți pui capul pe pieptul lui. Asa voiai sa decurgă ultima voastră întâlnire, voiai totuși sa ai o amintire bună legat de toată relația asta.

Namjoon: Uite, Y/n, îmi pare rău că m-am comportat asa cu tine. Nu mi-am dat seama ca te afectează comportamentul meu și toată situația în sine. Îmi pare rău și pentru ca s-a întâmplat ce s-a întâmplat -zice, punându-și o mana pe burtica ta și o mângâie ușor- Nu voiam sa se întâmple asta, știi cât de mult as fi vrut un copil, și serios îți zic, chiar îmi pare rău că s-a întâmplat asa. Te iubesc, te iubesc enorm de mult. Regret tot ce s-a întâmplat. Te rog, Y/n, mai acorda-mi o șansă, o ultima șansă, t-

Îl oprești, sărutându-l lung. Amândoi tânjeați după sărutul ăsta, îți lipseau atingerile lui, ii lipseau atingerile tale.

Y/n: Te iert, pentru ca și eu te iubesc pe tine, dar fii atent aici, o singura data sa se mai întâmple asta și jur ca o sa te castrez in somn cu o linguriță, și știi ca sunt în stare.

Râdeți amândoi, iar acesta îți săruta fruntea.

Namjoon: Hai acasă, e gol fără tine acasă.

--------------

Oficial, cu acesta capitol, am început partea a doua a capitolului 5 —împăcarea—.

După cum am mai zis (cred), nu prea mai dispun de timp. Se pune foarte multa presiune pe noi la liceu, iar programul îmi e foarte aiurea.

Însă totuși, încerc sa mai și postez când am ocazia, și probabil asta se va întâmpla de vineri seara, când ajung de la liceu, 0ana duminica, inclusiv.

In alta ordine de idei, sper sa va placa partea a doua a capitolului 5.