Dragoste Pe Două Roți

Capitolul 15

Perspectivă Beatrice

Au trecut o săptămână de când Mark a plecat să facă transportul de arme şi să se întâlnească cu fosta lui iubită. Mi-am dat seama că eu am fost o mică aventura de 2 luni în care doar l-am scăpat de durerea ce o purta în sufletul, dar poate gândesc eu gresit poate nu e asa cum zic, poate el chiar mă iubește şi trebuie să vină acasă. Orice va fi eu o să îl aştept, sigur se va întoarce si sigur o să îmi explice cum a stat treaba, de fapt eu nu am nevoie de explicații eu am nevoie ca el să fie lângă mine.
Îmi sterg lacrimile şi ies din duş şi mă duc în dressing să mă îmbrac. Îmi iau o pereche de blugi negri un tricou negru şi echipamentul pentru motor. De când Mark nu mai e lângă mine negru a devenit culoarea mea preferata, îmbrăcată în negru la fel si sufletul. Ies din apartament şi mă duc la muncă, azi am de facut 3 schițe pentru ridicarea unei clădiri plus cum vor fi decorate. Mă urc pe motor şi plec din fața blocului lăsând doar fum în urma mea. Ajung la firmă si până să intru îmi aprind o țigară, chiar simt nevoia şi am nevoie să mă liniștesc.

Mă duc direct în biroul meu şi trec la treabă, stiu că o să termin repede pentru că nu am prea multe de facut dar as vrea să mă duc la cumparaturi.
Mă apuc de treabă şi dupa cateva minute vine şi scumpa mea secretară să îmi aducă cafeaua, femeia asta e foarte de treabă şi ne înțelegem foarte bine. Cu Rosse nu am mai vorbit de mult timp dar ea nu s-a sinchisit să mă caute şi nici eu nu am de cand să o caut. Trecând peste mă apuc de treaba mea şi maxim în 2 ore o să termin.

Timpul trecere repede şi îmi sta gândul doar la Mark, sper să fie bine şi sper din tot sufletul meu că el o să se întoarcă la mine.

Mi-am terminat treaba şi e timpul să fac câteva cumpărături. Îmi iau lucrurile si ies din biroul meu şi încui uşa, îmi iau rămas bun de la secretară şi celelalte persoane şi plec spre un sper-market.
Îmi cumpăr tot ce am nevoie iar acum pot să mă duc linistită acasă.

Ajung repede şi încep să aranjez lucrarile prin casă şi să pun tot ceea ce am cumpărat la locul lor printre care si o sticlă de vin roșu. Mă duc în dormitor şi îmi pun lucrarile ce le-am avut cu mine la muncă la locul lor. Îmi pun un pahar de vin, îmi iau pachetul de țigări şi mă duc la baie. Vreau să fac o baie fierbinte şi să încerc să îmi iau gândul de la el. Îmi umplu cada cu apă fierbinte şi îmi pun spumă cu aromă de ciocolată. Îmi aprind o țigară iau paharul de vin şi îmi las capul pe spate, beau o gură de vin şi încerc din răspunderi să nu mă mai gândesc la el dar nu pot, sfârșesc prin a da drumul lacrimilor şi sentimenteleor. Arunc paharul de vin în perete şi strig cât mă țin plămânii:

-De ce m-ai lăsat?

Urlu de durere si nu mă mai pot stăpânii, am încercat timp de o săptămână să gândesc doar la lucruri pozitive şi să îmi spun că el se va întoarce, dar nu e aşa. Simt cum sufletul meu se rupt în doua şi cum se aruncă în el pietre. Nu mai pot, mă doare plecarea lui, mă doare că m-a lăsat singură, mă doare dar nu am cum să îi spun fiindcă nu am pe nimeni. El era totul iar tot ce am avut s-a dus.

Îmi sterg lacrimile şi ies din cadă, îmi iau prosopul pe mine şi încerc să adun cioburile de pe jos până mă tai, mă duc în bucătărie să arunc cioburile în cosul de gunoi şi mă întorc la baie să îmi curăț tăietura.
Mă bag la somn cu gândul că mâine Mark se va întoarce.

***

Îmi petrec fiecare zi la muncă iar în weekend îmi termin ceea ce nu am terminat la muncă. Am început să mă preocup mai mult de ceea ce fac la muncă si să sfârșesc obosită şi ajunsă acasă tarziu, toate astea doar să nu mă mai gândesc la el. Mi-am încărcat timpul doar ca el să nu mai se plimbe prin mintea mea. O să îl aştept aşa cum am zis dar nu mai pot să plâng în fiecare seara, chiar nu mai pot. Au trecut 3 luni de când el a plecat de lângă mine şi mi-a lasat sufletul pradă durerii. Eu chiar nu mai pot dar o să îl aştept, am promis că o să îl astept şi asta o să si fac. O să se întoarcă, stiu că se va întoarce si sper să o facă cat mai curand posibil pentru ca nu pot fără el, chiar nu mai pot fără el.
Stau noaptea şi mă gândesc dacă el e bine, dacă e fericit acolo unde e, dacă se gândeste la mine, dar sunt întrebări fără răspuns.