Dragoste Pe Două Roți

Capitolul 10

Mă trezesc puțin confuză în jurul orei 22:00 au trecut 3 zile de când viața mi-a trecut prin fața ochilor, credeam că o să mor, eram doborâtă de durere şi şimteam cum mă las pradă morții dar Mark m-a salvat şi mi-a dat o noua viața să zic aşa. Viata e un joc în care trebuie să arăți că poți trece nivelele mai grele şi arăți că esti puternic şi că poți. Eu nu am putut dar Mark m-a împins de la spate şi uite că trăiască chiar dacă am atâtea răni.
Mă bag înapoi la somn, maine o să ies din spital, iar cei ce mi-au facut rău o să plătească cu viața, mi-au stricat ziua de naștere, m-au rănit, iar eu nu pot trece cu vederea şi cred că nici Mark. Viața lor de acum o să devină un calvar aşa cum a fost si a mea pentru 2 zile. Am dormit doar când ei mă loveau si lesinam, notiunea timpului o pierdusem de mult dar stiu că nu am stat acolo doar cateva ore.

Mă trezesc în jurul orei 09:30 mă ridic cu greu din pat, îmi iau hainele şi mă duc să chem o asistentă să mă ajute, cand deschid uşa îl vad pe Mark aproape dormind pe scaun, mă duc la el şi ma aşez pe picioare lui şi îl mângâi pe față. El se trezeste confuz şi cand mă vede rămâne blocat. Mă ia în brațe şi mă strange foarte tare, iar eu icnesc din cauza durerii.

-Mark, mă doare.

Îmi dă drumul şi mă sarută pe frunte. Îl iau de mână şi îl bag în cameră, trebuie să mă schimb, iar el trebuie să mă ajute. Mă dezbracă de pijamalele şi începe să îmbrace cu hainele pe care le aveam acolo posibil aduse tot de el. Cand îmi vede ranile de pe maini începe să strângă din pumni, iar eu îl mângâi pe față. Mi-a adus un maieu cu spatele gol să nu mă lovesc la răni. Îmi sărută rana de pe mână, iar eu îl iau în brațe şi îi spun:

-Ne vom răzbuna, nu?
-Barbatul ce a lucarat cu noi de l-am împușcat eu, e prins, iar ceilalți au fost arşi de vi în cabană. Nu a scapat nimeni.
-Perfect, acum pot să îi arăt şi eu ce înseamnă durerea!

Mă încalță cu adidașii şi plecăm. Deabia aştept să ajung acasă şi să mă relaxez, să îmi curăț rănile şi să mă vindec în totalitatea cuvântului. Ne urcăm în masină si plecăm în trombă de acolo. Pe drum Mark a oprit la farmacie si a cumparat toate cremele pentru vindecarea rănilor. Cele de pe mâini nu sunt atât de grave cum e cea de la burta, mă bucur ca nu am fost lovită atât de rau şi că împușcătura nu a avut impact mortal. Mark a oprit şi la magazin şi a luat tot felul de alimente să facă de mâncare dar nu prea vreau să rămân fără casă.
Ajungem acasă şi mă pun în pat, Mark vine langa mine şi mă ia în brațe, inspiră adânc si îmi spune cu regret:

-Credeam că o să te pierd. Când te țineam în brațe după ce te-am scos din cabana aia ce era plină de flăcări am crezut că până aici a fost tot, resirai atât de greu, erai plină de sânge. Credeam că o să te pierd dar uite că nu a fost aşa, esti lângă mine si nu o să las pe nimeni să se atingă de tine, o să am grijă de tine.
-O să avem grijă unul de altul. Când am văzut că încep să tragă în tine am crezut că înnebunesc. Singura mea grija era să nu fi pățit ceva...

Îl strâng tare în brațe, si încerc să dorm.Mark pleacă de lângă mine şi se duce în bucatarie să gătească. Sper să nu facă vreo postie şi să dea foc bucătăriei. Mă trezesc si eu dupa o oră şi mă duc în bucătărie să văd ce face Mark. Mi-a facut salată, clatite cu ciocolata si capsuni, supă de pui. Îl ador când e atât de atent cu mine şi încearcă să îmi facă toate poftele. Mă aşez pe scaun şi încep să mânc salată, si îi mai dau şi lui din când în când. Termin salata şi îl iau pe Mark cu mine să facem baie, trebuie să ne reluăm activitatile noastre plus că îmi e greu să îmi curăț rănile de pe spate. Intrăm în duş, iar Mark începe să mă curețe cu apa ușor fierbinte. Se opreste, se apropie de mine si începe să mă dea cu gel de dus, îmi atinge usor pielea şi face să nu mă mai doară.
Mă sărută usor pe gât, iar eu mă întorc si îl sărut, ne scufundăm amândoi în mii de sărituri, mă face să uit de tot, nici durerea nu o mai simt când el e lângă mine.