Capitolul 11

96 8 3
                                    

Mă trezesc în jurul orei 07:20 cu gândul să aflu totul despre transportul de droguri, mă dau ușor jos din pat să nu îl trezesc pe Mark şi mă duc în bucătărie să fac cafea, îmi iau si laptopul cu mine să încep să caut.
Fac repede cafeaua si îmi pun într-o cană,îmi aprind o țigară şi încep să caut tot felul de lucruri si încerc să le sparg baza de date. Dupa o lungă încercare reusesc să intru si să văd unde se vor întâlni si cu cine, încep să mă uit la câteva poze si printre care sunt şi 2 bărbați ce au fost cand m-a luat nebunul ăla dar ei au murit arşi de vi cum să se ducă să facă transportul dacă ei au murit. Lucrurile nu sunt aşa cum eu credeam, ceva e putred la mijloc şi trebuie să aflu cât mai mult. Încep să aflu cât mai multe chestii despre ei iar acelea sunt că ei fac parte dintr-un grup foarte mare, sunt traficanți de droguri. Dar ce căuta el când eu eram acolo, nu are sens. Mă ridic de pe scaun si mă duc în dormitor, Mark s-a trezit iar acum pot să îl întreb si eu cum de ăia trăiesc.

-Mark, oamenii ce erau în cabană cu mine au murit?
-Da.
-Daca ei au murit cum e posibil să facă tot ei transportul de droguri.
-Nu e posibil aşa ceva pentru că ei au murit.

Îl iau de mână şi merg cu el în bucătărie şi îi arăt ce am aflat, el se face alb la fața şi strânge din pumni. Nu înțeleg cum a putut să ma minta fix cu chestia asta. Nu credeam vreodată că el o să îmi ascundă un lucru atat de important. Ce e cu el? De ce mi-ar ascunde asta?

-M-ai mințit?
-Nu am vrut să ți se întâmple ceva când voiai să te răzbuni aşa că am preferat să te mint şi să te țin în siguranță.

Nu îi zic nimic, rămân blocată şi simt cum lumea din jurul meu se destramă. De ce să mă mintă cu asta, cât o să mă țină în siguranță? Mă vor găsi şi când asta se va întâmpla eu nu o să mai scap cu viața. E atât de greu să îți asumi? E atât de greu să zici adevarul? Vă zic eu că nu. O să mă duc în misiunea asta singură şi dacă voi scăpa cu viața bine dacă nu asta e. Hai să jucăm până la final.

Plec de lângă Mark şi prefer să nu îi zic nimic, nu vreau să vorbesc cu el până ce eu nu vin din misiune. Mă duc în dressing şi îmi iau o pereche de blugi negri, o bluză neagră lungă, geaca pentru motor, mănușile,mă încalț cu ghetele şi îmi iau casca pentru motor. Îmi iau un rucsac si cheile de la motor. Mă urc pe motor şi chiar dacă nu am carnet mă voi descurca, Mark m-a învățat destule lucruri, iar unele dintre ele le stiam deja. Cum am zis sunt pasionată de motoare de când m-am nascut. Plec spre firmă şi intru direct în biroul sefului meu. Acesta începe să îmi facă o mică predică că intru aşa pe nepusă masă în biroul lui, iar eu încep să îi spun tot ce am aflat. Vreau să fiu înarmată cu arme pentru că în maxim 3 ore o să se facă transportul de droguri, iar eu vreau sa fiu acolo înaintea lor. Nu am nevoie de nimeni cu care să mă duc acolo, o să mă descurc singură. Încep să pun muniție şi cateva pistoale în rucsac şi o puşcă mai mică pun pe mine si o acopăr cu rucsacul.

Plec în trombă de la firmă şi mă îndrept spre fostul meu oraş în care am locui, o să se facă schimbul de droguri în padurea de la intrarea în oras. Eu o să ajung repede acolo şi o să fac tot posibilul să nu supraviețuiască niciunul. Stiu padurea cap coadă şi nu au cum să scape. O să pun capcane şi o să îi încercuiesc cât pot eu de mult, iar eu o să atac de sus, nici nu vor stii ce îi aşteptă.

Pe drum sunt însoțită de 2 bărbați de la firmă. Am zis că nu am nevoie de nimeni, iar ei ce fac? Trag pe dreaptă şi ei vin lângă mine, scot pistolul de la spate şi îl îndrept către cel din fața mea şi îi spun:

-Ce dracu v-am zis eu?
-Să nu venim cu tine...
-Iar voi ce dracu ați facut? Ce dracu nu înțelegeți? Ce nu vă e clar? Dă-mi arma ta, acum!

Dragoste Pe Două Roți Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum