Ai putea să îți ții mintea limpede în fața propriei tale nebunii?
Un grup de adolescenți încearcă din răsputeri să facă față pericolelor și a monștrilor din jur însă doar cei cu mintea extrem de puternică și echilibrată vor supraviețui.
(Un fan ficț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cât timp copii erau la liceu, Alecc și Derek se aflau în biroul șerifului Stilinski vorbind despre casa abandonată pe care au găsit-o Stiles și Spencer.
— Este ciudat, cu toții aveau în telefoane un mesaj, același mesaj de altfel de la un anumit A..spune șeriful încruntat.
— Se pare că treaba e mai serioasă decât credeam..recunoaște Derek puțin îngrijorat.
— Cauza deceselor?întrebă Alecc plictisit.
— Nu prezintă urme de violență, nici de autoapărare...otrăvire cu ceanură, anihilează rapid și abia se depistează la testele toxicologice.
Ciudat era însă, că pe lângă faptul că răposații erau adolescenți, nimeni nu a anunțat nicio dispariție. Urma o anchetă lungă, trebuiau identificați, iar cel mai important când a fost făcută prima crimă. Nu se știa însă dacă acest A era o creatură supranaturală, un stalker psihopat sau Peter, iar lipsa informațiilor îi puteau costa viața.
Cei doi dau mâna cu șeriful, apoi părăsesc secția de poliție cu fețele-n pământ. Derek dă să urce în mașină însă se oprește văzându-l pe Alecc cum butonează telefonul.
— Vii? întreabă Derek ridicând din sprânceana dreaptă.
— Um, nu...mai am o oprire de făcut..răspunde el cu ochii în telefon.
(....)
Încă din aproprierea hălii se auzeau sunetele unor lovituri puternice. Cu părul strâns bine într-o coadă la spate, Rogue aruncă pumni cu putere în sacul de box. Fiind îmbrăcată perfect pentru un antrenament, niște colanți negri și o bustieră de aceași culoare. Pielea îi strălucea, curcând apele de pe ea. Cu fiecare lovitură, pumnii ei micuți se înroșeau din ce în ce mai tare.
Se oprește din lunga serie de pumni, făcând doi pași în spate apoi ridică piciorul drept, făcând o rapidă piruietă reușind să lovească din plin sacul de box cu vârful adidasului, acesta balăngănindu-se de zor. Imediat după piciorul tras, se apleacă spre stânga începând o nouă serie de pumni până când aceștia începeau să facă răni. Mici urme de sânge pătau sacul de box însă era mult prea concentrată pentru a remarca.
— Nu trebuia să fii la ore?strigă Derek din partea cealaltă a hălii.
La auzul vocii sale, tresări brusc, moment care a durat câteva secunde apoi continuă seria de lovituri.
— Răul nu face ore!răspunde ea ironică gâfâind de oboseală.
Pașii lui veneau tot mai aproape de ea, erau două variante, ori va începe să vorbească în așa fel încât să o incomodeze ori va ataca, iar Derek era cea mai inprevizibilă persoană pe care o cunoștea. Nemaiașteptând ca el să facă ceva, se întoarce brusc la treizeci de grade și îl lovește din plin cu piciorul în linia maxilarului. Lovitura fiind atât de puternică încât dacă era puțin mai precisă îi dădea somn direct.
