Lose your mind (Teen Wolf fanfic)

Capitolul 24: Înțelegerea

     Razele soarelui se strecurau voioase printre jaluzelele trase modest, așezându-se direct pe fața lui Spencer. Cu ochii închiși și corpul amorțit, fata strâmbă din nas încercând să mai răpească câteva minute de somn, dar în zadar. Își schimbă poziția, stând pe spate și privind tavanul cu tencuiala crăpată din cameră.

         Nu își mai aducea aminte cum a ajuns acasă, însă nu ăsta era gândul care o măcina la prima oră. Două lacrimi calde îi căzuseră pe obraji, îi era atât de dor de Stiles. Gândul că nu mai știe nimic de el o măcina, era prima ei iubire. Voia atât de mult să îi vadă din nou zâmbetul, își amintea cu lacrimi în ochi plimbările lor nocture cu mașina. Atât de multe amintiri, era unicul om care o făcuse să simtă cum e să trăiești cu adevărat fiecare clipă.

Dorul pe care îl simțea era precum un cuțit înfipt în inima ei, presiunea sângelui ce abia aștepta să țâșnească erau lacrimile ei amare. Un ciocănit repetat în ușă o făcuse pe fată să tresare, șterzându-și lacrimile imediat.

       — Daa? strigase fata.

       — Îmbracă-te și coboară, avem ceva de discutat, se auzise vocea serioasă a lui Sean.

        — Okay!

          Spencer se ridicase din pat și nu putea să nu observe că era îmbrăcată doar cu un tricou lung vișiniu. Imediat mii de scenarii îi trecuseră prin minte fetei. Își dorea atât de mult să nu fi făcut vreo prostie noaptea trecută.

          Deschisese dressingul de unde își luă o pereche de jeans negri rupți și o bluză până în talie grena. Își pieptănase părul rapid și își limpezi fața cu puțină apă, apoi coborâse la parter.

          Aveam o presimțire ciudată, iar jos se auzeau mai multe joci decât de obicei. Pășind la finalul scării, fata observase o femeie pe care nu o mai văzuseră. Cu toții o priveau atent, făcând-o să se simtă inconfortabil. Era confuză.

         — Ia un loc, te rog, îi spusese Sean la fel de serios.

           Fata se așezaseră lângă Rogue care își rodea unghiile nervoasă. Misterioasa femeie era îmbrăcată cu o rochie mulată din piele, puțin peste genunchi și cu un decolteu adânc. Arăta ca și cum corpul ei fusese atent scuptat. Talia îi era ca de viespe, pielea albă și curată, părul negru bogat în volum.

— Numele meu este Agness, vin din partea clanului vampirilor soarelui. Îmi pare rău că ne vom cunoaște în astfel de circumstanțe, în prag de război, rosti femeia cu glasul ei melodios. Vin cu o propunere, o alianță între Haita Hale și clanul meu.

          Rogue și Spencer se încruntaseră, privind confuze. Niciuna nu mai auzese până atunci despre existența vampirilor, băieții însă nu erau chiar atât de surprinși.

            — Vampirii Nopții i s-au alătural lui Peter, adăuga Alec serios, ținându-și mâinile în sân.

— Draga mea Agness, vampirii tăi habar nu au să se lupte. Au trăit doar în pace și prosperitate, se băgă Sean plictisit.

— Nu fi prea sigur de asta, îi reproșă imediat femeia pe un ton calm.

Cu toții așteptau răspunsul lui Derek, nu scosese niciun cuvânt de când ajunseseră. Stătea în picioare, sprijinit de perete cu mâinile în sân și privirea lăsată în pământ. Se gândea serios la acea alianță, însă erau cu mult depășiți numeric. Nu dorea să le mai implice și pe fete, niciuna nu se aflau în cea mai bună formă, iar acel război era mult prea mult pentru ele.