Ai putea să îți ții mintea limpede în fața propriei tale nebunii?
Un grup de adolescenți încearcă din răsputeri să facă față pericolelor și a monștrilor din jur însă doar cei cu mintea extrem de puternică și echilibrată vor supraviețui.
(Un fan ficț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pumnul drept îi era strâns în părul ei mătăsos, privind cu superioritate, iar cu mâna stângă ținea deasupra gâtului ei un cuțit mediu. Rogue respira cu greu, adrenalina și spaima punând stăpânire pe ea, nu a simțit niciodată o asemenea frică.
În fața lor fiind împietriți Spencer și Derek, privind cu ochii mari și gurile căscate. Nogitsune părea a fi amuzat, rânjea înfricoșător. Privirea îi era înșelătoare și întunecată.
— Nu uitați că jucați după jocurile mele..anunță Nogitsune pe un ton de superioritate.
— Lasă-o să plece! țipă Derek la el, scoțându-și colții și ghiarele.
Spencer privea când la unul când la altul. Încerca să gândească la presiune însă vocile din capul ei au luat-o razna, unele plângând, altele țipând. Venele ce îi străbăteau mâinile deveniră brusc proeminente.
— Lasă-o să plece, am zis! țipă din nou Derek mânios, dând să acționeze însă se oprește imediat.
Țipătul lui Spencer atinsese frecvențe sonore sensibile, creând un țiut teribil. Stiles o eliberă pe Rogue, aceasta căzând pe jos acoperindu-și urechile imediat. Derek făcu la fel, însă Stiles încerca să fugă, dar părea că șchiopătează. Țipătul a durat timp de un minut, geamurile se spărgeau, umplând podeaua de cioburi tăioase.
Imediat după ce țipătul se opri, Spencer își privea prietenii. Nu atinsese niciodată asemenea frecvențe. Cei trei fug rapid spre ieșirea din clădire.
Ieșind din tunel, adidașii cei albi al lui Rogue calcă în ceva lichid de pe podea. Privind mai bine, acel lichid era o baltă de sânge ce ieșea dintr-un dulap înalt, între-deschis. Rogue deschisese dulapul, cu o oarecare teamă curgându-i prin vene. Odată deschisă ușa din dulap căzu direct în balta de sânge corpul neînsuflețit al unei fete. Picăturile de sânge o stropiseră pe Rogue până la tibii. Provea îngrozită trupul fetei care nu părea să aibă mai mult de zece ani.
— Haide...îi spune Derek moale, apucând-o de talie și ghidând-o să facă pași.
Rogue însă privi peste umăr până ce părăsi pasajul de tot. Derek deschide două uși albe, de lemn însă ce se ascundea în spatele ușilor era atroce.
Holul cel mare era distrus, pereții erau pătați de sângere cadavrelor ce erau așezate în diferite locuri. O grămadă de hârtii erau aruncate în toate direcțiile, înmuiate în bâltoci de sânge.
Derek se enervă. Își scutură capul de câteva ori, apoi ridică privirea. Perciunii îi erau aproape până în barbă, nasul îi era strâmbat, formându-se cute aproape de ochii care i se uniră, prinzând o formă ușor ascuțită spre capete. Își luase forma de vârcolac, apoi ieși ca o tornadă afară din clădire.
