Ai putea să îți ții mintea limpede în fața propriei tale nebunii?
Un grup de adolescenți încearcă din răsputeri să facă față pericolelor și a monștrilor din jur însă doar cei cu mintea extrem de puternică și echilibrată vor supraviețui.
(Un fan ficț...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dimineața îi găsiră pe Rogue și Derek la ea acasă. Razele timide ale soarelui încercau să își facă loc printre obroanele trase modest. Aerul rece se simți ce trei ori mai aprofundat decât în alte dimineți.
Nici unul din ei nu au mai scos o vorbă de când au ajuns acasă la ea cu coada între picioare. Amândoi se simțeau abătuți, ba chiar la răscruce de cronologia evenimentelor. Derek stătea pe marginea patului, privind curios camera rustică a fetei. Într-un colț, bine așezată pe un manechin era o rochie lungă până în pământ de culoare albastră,
— Tu ai făcut rochia aia? întrebă Derek curios pe un ton cald.
Rogue ce stătea așezată pe scaunul de la birou, în partea opusă a manechinului își ridicase capul din pământ și își îndreptase privirea asupra rochiei pentru care muncise cu lunile.
— Da... dar se pare că nu voi avea vreodată ocazia să o port, rosti ea cu glas jos, lăsându-și din nou privirea în pământ.
— De ce spui asta?
— Cum adică? Nu vezi haosul de afară? Lumea se năruie în jurul meu, iar eu nu am timp de mers la baluri! explodă Rogue într-un ton certăreț.
Derek se ridică de pe marginea patului și se îndreptă spre manechin. Scoase cu grijă rochia de pe acesta, apoi cu pași mici se apropriă de Rogue. Fata îl privea bulversată pe bărbat cum o privea cu ochi mari și rochia ei în mână.
— Pot măcar să te văd în ea? întrebă el cald.
— Pe bune? rosti Rogue pe un ton enervant.
— Nu glumesc.
— Ție chiar îți arde de probat rochii la ora asta? pufni din nou fata nervoasă.
— Ce se poate întâmpla? Nu e ca și cum Nogitsune, Peter și A s-ar uni și ar intra pe fereastră dacă probezi rochia, glumi Derek reușind să o convingă.
Rogue își dă ochii peste cap și îi smulse rochia din brațe, apoi ieși din cameră pentru a o proba. Între timp Derek se așeză pe loc în fața ferestrei, trăgând obloanele în sus pentru a-i permite soarelui să lumineze camera.
Ușa se deschise, iar pe ea intră fata îmbrăcată cu rochia. Derek se întoarse spre ea și o privi cu ochi mari, nu își putea ascunde uimirea din ei. Rochia pica perfect pe ea, materialul rochiei se înfoia de la talie în jos, scoțându-i-o mai bine în evidență. Decolteul în V era accesorizat cu bucăți de dantelă de un albastru ceva mai deschis.
— M-ai pus să îmbrac rochia asta ca să te holbezi la mine ca la mașini străine? rosti Rogue amuzată de fața lui.
Derek clipi de două ori și făcură pași spre fată, fără a mai spune vreun cuvânt. Ajuns în dreptul ei, o prinde cu o mână de talie, iar cu cealaltă îi prinde mâna, împletindu-și degetele într-ale ei. Simțea că are nevoie de un moment de liniște, un moment de normalitate după care tânjea de luni întregi, așa că decise să o ia în pași de dans. Bărbatul se balansă de pe un picior pe altul, încercând să o ghideze pe Rogue în acel moment, însă ea stătea țespănă.
