Lose your mind (Teen Wolf fanfic)

Capitolul 22: Balul. Partea I

M

      Au trecut câteza săptămâni bune de când Stiles fusese trimis în grațiile Vànătorilor, iar lucrurile începuseră să revină la normal. Chiar dacă acest normal devenise anormal pentru membrii haitei lui Hale. Nicio crimă misterioasă, nicio urmă de A sau Nogitsune, absolut niciun motiv de îngrijorare, însă pentru ei părea a fi liniștea dinaintea furtunii.

       Tot liceul era în alertă, ca de fiecare dată înaintea unui bal. Decorațiunile de Crăciun împodobiseră sălile de clasă și coridoarele liceului.

— Nici nu vreau să aud! Nu voi participa la niciun bal! țipă Rogue nervoasă în telefon.

— Doar nu ai de gând să lași praful să se depună pe rochia aia frumoasă făcută de tine... răspunsese Derek de pe capătul celălalt al firului.

       — Uite chiar asta voi face! Nu mă mai stresa, nu merg la niciun bal! continuă ea arțăgoasă.

        — Trebuie să fim acolo, pentru precauție. Nu mai accept niciun comentariu, vin să te iau după ce termini orele! spuse el serios, închizându-i telefonul apoi.

       Țâfnoasă, blonda își aruncă mobilul în geanta ei de culoare roșie și se îndreptă spre sala de clasă. Se așezase în bancă și oftă, lăsându-și capul în palme. Gându-l îi zburase imediat la cele două bune prietene ale ei, îngropate sub pământ. Lidia și Kira, parcă sufletul ei încă le purta doliu celor două.

Până și absența lui Scott și Malia o deranja, haita se împuținase într-un timp atât de scurt, ca și cum ar fi clipit. Niciun bal nu va mai fi la fel, știa bine asta. Fără glumele proaste ale lui Stiles, fără Lydia care acapara privirile tuturor băieților, fără mișcările groaznice de dans ale Kirei, chiar și scandalurile provocate de Malia îi lipseau.

Întârziată, cu părul nepieptănat și bluza pe dos, își făcuse apariția Spencer. Din nefericire pentru ea, încă locuia în clădirea vânătorilor și nu reușea niciodată să se încadreze la timp. Imediat după ea, intră și profesoara lor de economie.

       — Ți-ai pus bluza pe dos! o înștință Rogue amuzată.

       Spencer își trase gulerul bluzei și o privi, apoi oftă lăsându-și capul pe spate. Nu se obișnuise încă cu naveta de douăzeci de minute, era obișnuită să facă doar doi pași până la liceu.

Ora se desfășurase ca oricare alta, precum și restul care au urmat. Imediat ce clopoțelul final sună, fetele ieșiră ca arse din clasă.

— Credeam că nu se mai sună odată, rosti Rogue epuizată.

— Daa, mie-mi spui? adăugă Spencer.

Odată ieșite de pe ușa liceului îi observă pe Derek, Sean și Alec așteptându-le în curte.

         — Trio-ul ăsta nu aduce niciodată ceva bun, scuipă Rogue printre dinți.

— Ce e cu voi trei aici? spuse Spencer odată ajunsă în dreptul lor.

— Voiam să ne asigurăm că ajungeți acasă la Rogue pregătindu-vă pentru bal, le lămuri Derek nonșalant.

— Ți-am spus că nu merg la niciun bal! țipă Rogue nervoasă.

— Nu mergeți la distracție, luați-o ca pe o misiune! se băgă Alec.

Patru ore mai târziu

Rogue își pieptănă părul lung și blond, privindu-și reflexia în oglindă. Era îmbrăcată cu frumoasa ei rochie albastră până în pământ, croită atent de ea. Rochia pica perfect pe ea, materialul rochiei se înfoia de la talie în jos, scoțându-i-o mai bine în evidență. Decolteul în V era accesorizat cu bucăți de dantelă de un albastru ceva mai deschis. Acea rochie îi provoca fiori, o purtase în prima ei noapte de iubire alături de Derek.