Capitolul 8: "Vocile tac când sunt cu tine."

94 12 11
                                    

       Cerul nu a fost niciodată mai înstelat, împodobit ca un candelabru plin de lumină, luna plină strălucind pe cer şi rânduiala cea prea frumoasă cu care se conduc stelele, şi galaxiile, şi constelaţiile cerului cu atâta precizie

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cerul nu a fost niciodată mai înstelat, împodobit ca un candelabru plin de lumină, luna plină strălucind pe cer şi rânduiala cea prea frumoasă cu care se conduc stelele, şi galaxiile, şi constelaţiile cerului cu atâta precizie. Însă nici stele și nici măcar luna nu străluceau mai tare decât ea în ochii lui.

Așezați pe capota, stând pe o pătură groasă de lână de culoare bej, Spencer avea capul așezat pe umărul lui Stiles privind cerul. Era prima lor întâlnire oficială, în care petreceau timp împreună, nu doar căutând informații sau explorând tot felul de lucruri.

Cu toate că aveau mai bine de două săptămâni de când erau oficial un cuplu, Stiles nu își putea ascunde uimirea. O avea lângă el pe fata visurilor lui, jumătatea sa. Spencer îl privea cu ochi mari, zâmbind timid, mutându-și apoi privirea asupra mâinilor lor încleștate.

     — Mai auzi voci? sparge Stiles tăcerea.

     — Nu, când sunt cu tine ele tac...când sunt cu familia, la fel..

Auzind asta, Stiles o privește, îndepărtând o suviță de păr din fața ochilor ei. Un zâmbet sincer se formă pe fața lui, apropiindu-și ușor fața de a ei. Totul terminându-se într-un sărut lent, presându-și ușor buzele uscate de ale ei.

Mâna lui Spencer era așezată pe gâtul lui, aceasta expirând încet făcându-l pe Stiles să îi simtă respirația mentolată. În același manieră elegantă, intervine și limba într-un dans lent, transmițând mult mai multă pasiune.

A doua zi

Orele abea treceau, venind mult așteptata pauză cea mare. Spencer mergea liniștită spre dulapul ei, cu veșnicul termos cu cafea,
însă o mână o trage cu putere într-unul din gangurile liceului.

      — Rogue! Suntem la liceu nu pe un teren minat! strigă ea iritată.

      — Scuze, scuze. Am nevoie de ajutorul tău!

Spencer deschise gura să spună ceva, dar se opri auzind soneria meaageriei telefonului. Cele cinci zile fără A deja o băgaseră la bănuieli. Aceasta deschide cu tensiunea ridicată telefonul și rămâne fără cuvinte.

" Dacă vrei ca Stiles să fie în siguranță ai face bine să îi dai papucii! Te pup! -A "

     — Ce zice? întrebă Rogue uitându-se în telefonul ei.

Citind mesajul, Rogue rămâne la fel de rece sprecum prietena ei.

     — Aham, s-o crezi tu! spune Spencer uitându-se la telefon.

Lose your mind (Teen Wolf fanfic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum