Tu si numai tu!

22

Pana se imbraca Theo noi am plecat. A zis ca ne prinde din urma. noi adica eu cu Cris.

-Ce mai faci? Ai dormit bine? Ma intreaba Cris fericit.

-Fac bine. Spun dand usor din umeri. Si da, am dormit bine, tu ce faci? il intreb zambind.

-Mh, bine. Spune in timp ce ne-am urcat in masina.

-Sigur esti bine?

-Dap, doar ca n-am chef de scoala. Spune si apoi incepem amandoi sa radem.

**

Am ajuns la scoala unde ne-am intalnit cu restul, iar la scurt timp a venit si Theo.

Acum ma indrept cu Cris spre clasa noastra.
Prima ora avem romana. La asta ma pricep foarte bine si fiind prima ora de romana a mea la acest liceu sper sa nu mi fac o impresie urata.

***
wow, nu ma asteptam ca ora de romana sa decurga asa bine, pe langa ora de romana nici celelalte nu au mers rau.

Cris mi-a povestit cum ei isi petrec mai tot timpul la Theo acasa si bine inteles azi tot acolo vin toti. Nu ma deranjeaza, ba din contra chiar imi place. Sunt in masina cu Cris, normal pentru ca nu m-a lasat sa merg pe jos desi voiam.

-Iti place la acest liceu? ma intreaba Cris spargand linistea.

-Da, pe langa faptul ca nu prea cunosc lume chiar imi place.

-Mh, ne cunosti pe noi. Spune Zambind si parcheaza masina in fata blocului lui Theo.

Cobor si ma indrept spre usa blocului dar Cris ma prinde din urma.

-Ultimu sus e un lenessss. Spune si incepe sa fuga si fug si eu dupa el.

Am tinut pasul iar cand am ajuns sus zici ca alergasem 15 km.

-Nu... mai.... pot. Hiuh. Valeleuuu de cand n-am mai alergat asa mult.

-E nasol atunci. Diseara planuiam sa merg la alergat, vrei sa vi?

-Hmm, nu e o idee rea sa stii. O sa vin.

Am intrat in apartament si toti erau acolo plictisiti.

-Brii! Baietii vor sa spuna ceva. Zice Gabi.

-E de rau? E de bine? Sa ma panichez sau nu? incep sa rasuflu grabita.

-Calmeaza-te, voiam doar sa-ti zicem ca ne e foame, si cum esti singura fata de aici... of fir ar, ne faci niste mancare?

-M-ati speriat, da, va place carnea? intreb razand iar ei aproba din cap parca deja salivand.

Sunt in bucatarie, momentan sunt singura. M-am apucat sa pregatesc ce-mi trebuie dar un mesaj m-a intrerupt.

Numar privat

-Vino in 10 minute la blocurile de langa chiosc. Sau o sa regreti:*

Sunt putin speriata. O sa ma duc ca sa mi protejez prietenii. Ma grabesc sa merg in camera mea de unde imi iau cu mic spray si il bag in buzunar in caz de orice.

Am iesit din camera si ma indreptam spre usa aproape nevazuta. aproape.

-Unde te duci?

-Ăăă, pana la magazin, da la magazin am nevoie de.... de delicat.

-Hai ca vin cu tine.

-Nu nu nu, lasa nu e nevoie, vin repede promit.

"Sper" spun dupa ce ies pe usa. Fug grabita spre acel loc.

Ajung, si cu pasi marunti inaintez printre blocurile parasite.
Tresar cand cineva imi pune un cutit la gat si incep sa tremur.

-Cine esti si ce vrei? Spun speriata.

-Ai venit? Nu ma asteptam. Spune tipul care isi ingroasa vocea fortat.

-Te-am intrebat ce vrei?

-Am nevoie de niste bani, iar tu esti persoana care ma va ajuta, maine la 20.00 sa fii aici cu 30000 de euro. Hai ca te descurci tu. Spune si apoi disparand in intuneric.

Am inceput sa plang, dar nu stiu de ce. Am ajuns acasa si am ascuns faptul ca am plans. Cris ma astepta in bucatarie si am tresarit cand l-am vazut.

-Unde este delicatul?

-Ămm... nu au avut la magazin asa ca am renuntat la idee.

-Mhm, auzi, ai plans cumva?

-Hă? nu, am alergat, stii tu, putin antrenament pentru diseara.

-Mhm, eu plec acasa, vin sa te iau la 6.

-Ok...pa. Spun trista, aveam nevoie de el.

*****

M-am imbracat in niste colanti, o bustiera si o bluza de trening si il asteptam pe Cris.

Gandurile mi se intrerup cand el intra pe usa.

-Esti gata?

-Da. Spun scurt, ma ridic de pe scaun si ma indrept spre usa cu el pe urmele mele.

In timp ce iesim din bloc, eu sunt ochi si urechi la orice zgomot sau miscare.

Il urmez pe Cris pana la masina.

Am ajuns intr un parc unde vad ca lumea vine special ca sa alerge. Am inceput sa alerg ganditoare. Cris si-a pus castile in urechi si a inceput sa alerge si el. Eu il urmaream, el chiar poate sa alerge atat, am obosit asa ca am ramas in urma si m-am asezat pe banca. Cris nu observase. Imi pun capul in palme. Cand il ridic si ma uit in fata, imi intepeneste inima, il vazusem, era el, omul dintre blocuri, acum ma si urmareste.

Fara sa vreau un tipat ingrozitor imi iese pe gura. Cris m-a auzit chiar daca asculta muzica si a alergat spre mine speriat.

-Bri! Bri, esti ok?

-Da, nu, da. Spun speriata si respirand greu. Cris s-a asezat langa mine si l-am luat in brate, am nevoie de el chiar daca ne stim de 3 zile. E un baiat bun.

******

-Neata, neata baieti! Spun eu catre gasca din bucatarie. Erau toti acolo. Isi savurau cafeaua.

Am luat ibricul in mana si m-am intors catr ei.

-Serios? Cafeaua mea unde ii wai?

-Aici, spune Theo care imi da o cana plina cu cafea exact cum imi place.

-Multam fratele Theo, te pup! Spun eu incercand sa par vesela si sa ii fac si pe ei veseli.

-Ba! V-ati trezit cu fata la cearceaf? Ce aveti?

-Nimic!!!! Spune unul din ei putin tipand.

-Alex! calmeaza-te frate.

I-am lasat in pace. M-am dus in camera mea unde m-am imbracat. Mi-am pus castile in urechi si am plecat. Ei erau tot in bucatarie. Ma si enerveaza.
Merg incet spre scoala ascultand play list ul de melodii sad.
;-; ;-; ;-;

Ajunsa la scoala ma duc direct in clasa. Ma asez pe locul lui Cris si imi scot caietele. Pana vine profesorul incep sa desenez pe masa diferite semne, eram abatuta.

Cu aproximativ 5 milisecunde inainte sa intre proful, Cris a intrat fara niciun stres in clasa.

S-a asezat langa mine si nu mi-a zis nimic. Era diferit fata de acasa. Acolo era abatut si trist, acum e vesel, dar nu vorbeste cu mine... si ma doare