Black

Capitol 7

                                                                                           7.

Evelyn

Dacă ar fi lângă mine acum,aș fi mai agresivă decât am fost în toată viața mea.

Sunt mai mult decât excitată după reprezentația lui de a se răzbuna pe mine.

Ah! Moș-nemoș-sexy.

Îl urăsc. Îl urăsc. M-a lăsat așa. M-a lăsat cu o udătură între picioare. M-a lăsat excitată. Foarte excitată.

ÎL URĂSC!

Dar nu vreau să-i ofer satisfacție. Nu am de gând să mă masturbez. Sunt atât de nervoasă încât niciun orgasm nu ar putea să mă ajute.

Mă întorc pe călcâie atât de repede că aproape cad din picioare. Mă duc la dulap pentru a-mi lua niște haine și a ieși dracu din casa asta.

Mi s-a răcit și cafeau. Ce zi! Nu putea fi mai rea.

Iau primele haine care-mi vin la mână, le îmbrac furtunos și ies din cameră. Îmi iau din bucătărie portofelul și ies pe ușă.

Tot ce vreau în acest moment este să mă plimb prin oraș și a-mi cumpăra o cafea caldă,pentru că din cauza cuiva a mea s-a răcit.

Merg pe strada principală spre centru. În căști cântă Broken de Isak Danielson.

Dacă atunci când am văzut mădularul vecinului am rămas cu gura căscată, acum mi-a ajuns la picioare. Micile magazine din centru s-au transformat într-un imens mall, cu terase și un parc de distracții.

La asta nu mă așteptam...

Intru înauntru și aproape că rămân fără aer. Este absolut minunat. Și elegant. Prea elegant pentru un oraș uitat de lume. Dar cui îi pasă.

În față văd o cafea foarte fancy, așa că zic de ce nu. Intru și comand o cafea neagră. Mă așez pe o canapea lângă fereastra care dă spre centru. O mică idee nu-mi dă pace de când am ajuns aici. Unde este toată lumea? Adică,toată lumea pe care ar fi trebuit să o cunosc. Prietenii mei, vecini, bătrânei. Unde e toată lumea?Cu gândurile în altă parte,nu observ că se așază un tip cam de vârsta mea pe scaunul din fața mea.

- Pot să te întreb cum de o frumusețe exotică ca tine stă singură aici?

Luată prin surprindere, tot ce fac este să mă holbez la el.Întrebarea lui mă lasă fără cuvinte și tot ce fac este să mă uit primprejur. Văd că la masa din colț stau doi tipi și mă gândesc că s-au gândit că mă pot agăța.

Asta îmi mai înveselește ziua.

- Acum nu mai sunt singură.

Zâmbesc șiret și-mi mușc buza inferioară. Ce inspirată am fost să aleg o rochie de vară destul de decoltată,cu un ruj roșu aprins.

Zâmbește și el la remarca mea.

- Ce-ar fi să-mi dai numărul tău că să nu mai fii niciodată singură.

Afișează un zâmbet fermecător,cu care sunt sigură că ar topi multe fete și-mi face cu ochiul.

- După cum am spus,mă uit în ochii lui și iau o gură de cafea, nu sunt singură.

- Bine,te lași greu. Am înțeles.

Reușește să mă facă să chicotesc cu replica lui.

- Ce-ar fi ca tu să le spui prietenilor tăi, spun cu o sprânceană ridicată și-mi întorc privirea spre tipi de la cealaltă masă, că azi nu e ziua ta norocoasă.

Închei, luând o gură de cafea.

În loc să i se șteargă zâmbetul ăla arogant de pe față,din potrivă. Începe să râdă.

- Crezi că am făcut o chestie din aia stupidă cum fac adolescenții? Mă întreabă după ce se oprește din râs,cu o figură amuzată. Cum se numește,își duce un deget la bărbie gândindu-se, un pariu? Că pot face rost de numărul unei femei?Râde din nou.

Acum că o spune el,mă apucă și pe mine râsul. Este absolut stupid. Se vede că el e mai bătrând decât tipii din colț. Și pe lângă asta,are un accent european. Italian,cred.

- Crede-mă, dacă aș vrea numărul unei femei tot ce ar trebui să fac ar fi să-i fac cu ochiul. Apoi, vine singură la mine cu tot cu numărul ei.

Are dreptate. Dacă nu ar fi venit el la mine, m-aș fi dus eu la el, dar nu cu numărul meu de telefon. Ar fi fost banal. L-aș fi dus la mine în pat ca să fiu sigură că-și amintește să mă sune.

Îmi mijesc ochii spre el și-l analizez de sus până jos.

- Dacă mi-ai fi făcut cu ochiul nu aș fi venit la tine cu numărul meu de telefon. Zâmbetul de pe față îi dispare încet și începe să devină precaut. Ridic nonșalant din umeri și continui. Aș fi sărit pe tine și te-aș fi dus direct la mine în pat să văd dacă ceea ce se spune despre italieni este adevărat. Și după ți-aș fi dat numărul meu de telefon. Termin de spus cu un zâmbet pe față.

Râde. Râde mai tare decât data trecută.

- Oh, mi amore, râde, dacă știam că așa fac rost de numărul tău te-aș fi luat pe sus și te-aș duce la mine în pat.Și,face o pauză, m-aș fi asigurat că ceea ce ai auzit despre italieni este adevărat. Îmi face cu ochiul,iar eu simt că mă înroșesc.

Se mișcă pe canapea, unde își bagă mâna în buzunar de unde își scoate portofelul și o hârtie din el. Mi-o întinde. Mă aplec pentru a o lua.

Este o carte de vizită.

- Ești singura femeie care m-a făcut să-i dau eu primul numărul meu de telefon,mi amore.

Întorc cartea și văd că pe ea este un număr de telefon, o adresă și profesia italianului.

Fotograf.

- Mi-ar plăcea să-ți fac niște poze cu acel ruj pe tine. Face o pauză și se uită la mine de sus până jos. Doar cu el pe tine.

Îl privesc surprinsă și puțin neîncrezătoare. Se lasă comod pe canapea și își fixează privirea în a mea.

- De obicei nu mă culc cu modele mele,dar s-ar putea să fac o excepție în privința ta.

Roșesc din nou.

- Păi, spune și se ridică, sună-mă dacă vrei să mai încerci ce se spune despre italieni. Spune și se întoarce cu spatele și pleacă. Cioa, bella donna.