Black

Capitol 16

Capitolul 16

Evelyn

Duce mașina din nou la linia de start. Noi în dreapta,iar ei în stângă. În fața noastră Ash. Încordată la maxim, înghit în sec și mă rog să rămân întreagă. Sau cel puțin câteva bucățele. Tipul de lângă mine mă ignoră complet,nici nu mi-a arătat vreo privire sau să spună ceva. E ca și cum ar fi singur în mașină.

Ce idiot.

Verific centura,dacă este pusă bine și sunt pregătită de a-mi semna contractul cu moartea.

Ambalează motoarele. Mulțimea urlă. Adrenalina crește de la fiecare secundă care trece. Ash se uită la noi. Tipul de lângă mine are mâna pe frâna de mână și-și ambalează atât de tare mașina încât am împresia că o să iasă motorul prin capotă. Îmi și imaginez scena,cum motorul ar zice că s-a săturat și își dă demisia.

Imaginea asta mă face să chicotesc,iar sunetul scos de mine îl face pe tip să-și întoarcă privirea spre mine de parcă abia atunci a văzut că mai este cineva cu el.

Îmi aruncă o privire fulgerătoare,care mă face să-mi întorc privirea. Mă întorc îmbufnată.

Tipul ăsta știe cum să supere persoane.

O clipă de neatenție în timp ce mă uitam pe geam,tipul își ambalează motorul și dă drumul frânei,astfel că ajung să fiu împinsă în scaun. Scot un mic țipăt,dar asta nu-l face pe tip să meargă mai încet. Dacă eu credeam că atunci când te uiți la curse,mașinile merg tare atunci când ești în una ți se pare că restul nu mai există și ești doar tu și mașina. Simt cum mă ia o stare de greață și amețeală. Dacă nu o să oprească o să-i vomit în mașină. Mă întorc spre el pentru a-i spune,dar atunci ia prima curbă atât de tare încât ajung aproape călare pe el.

- O să vomit.

E tot ce reușesc să îngân.

- Ce? Surprinzător,dar m-a auzit. De ce dracu ești verde?! Își întoarce el privirea spre mine. Să nu cumva să-mi vomiți în mașină.

- O să fie greu,dacă continui să conduci ca un maniac.

Nu mai spune nimic,dar îl aud mârâind. Dacă nu aș încerca să mă abțin din a nu voma,probabil că mârâitul lui mi s-ar părea sexy. Mai ia o curbă și am senzația că mi s-a urcat în gât. Caut cu privirea ceva în care aș putea să vomit,dar văd o sticlă de apă. O iau repede și o vâr pe gât în speranța că poate mă v-a ajuta,dar gustul pe care îl are nu e de apă. E vodka.

- Ah! Mă arde gâtul și gura. Cel puțin senzația pe care mi-a dat-o mi-a mai ameliorat starea.

- Încetează să mai face atât gălăgie!

Mă întorc nervoasă spre el,dar din noi ia o curbă și mai mult ajung pe el. Renunț din ai răspunde la ce mi-a spus.

Îmi întorc capul în față și observ că aia a fost ultima curbă dinaintea tunelului,iar Andrew cu Jose sunt chiar în stânga noastră.

Nici unul dintre ei nu vrea să piardă.

Ne apropiem rapid de tunel. Foarte rapid. Și nici unul nu cedează.Încep să mă panichez și să mă foiesc în scaun. Dar nu pare să-mi dea atenție.

Pentru el există doar mașina și orgoliul.

Ne apropiem tot mai mult,iar eu nu mai rezist.

- Oprește,dracu mașina asta!

Dar mă ignoră. Starea de frică începe să pună stăpânire pe mine și încep să tremur.

- Oprește mașina.

Mai avem cel puțin 100 de metri până la intrare și el nu dă niciun semn că ar vrea să cedeze. Lacrimile îmi curg pe obraji și mă înconjor cu brațele.

- Te rog...oprește mașina.

Lacrimile îmi curg șiroaie pe față. Tremur tare și necontrolat și abia dacă mai pot respira. Nu am mai avut de foarte mult timp o criză,dar cred că sunt pe care să o retrăiesc.

Nu știu ce l-a făcut atent la mine și l-a scos din transă. Să fie tremuratul sau sunetele pe care le scot din cauza lipsei de aer,dar își întoarce privirea spre mine. E genul ăla de privire pe care o are cineva când își dă seama că ceva foarte rău s-a întâmplat și nu mai e cale de întoarcere.

Pune puternic frână încât mă duc în față ținută de centură. Dar nu-mi pasă,ci rămân nemișcată cu privirea în gol.

Simt cum cineva se apleacă spre mine și-mi desface centura,apoi își duce un braț în spatele picioarelor mele și la spate și mă ridică de pe scaun.

Aerul de afară mă izbește ca o găleată cu apă rece și mă face să mă încovoi de spate și să vărs tot ce aveam în stomac pe asfalt. Cele două brațe mă țin strâns lipită de trupul proprietarului și îmi dau părul la o parte.

Termin de dat la rațe și trag cantități mari de aer în piept. Picioarele mi se înmoaie și aproape că fac contact cu pământul,dar sunt prinsă și trasă spre un trup mare și cald. Încep să plâng puternic cu suspine. Încerc să-mi controlez respirația,dar tot ce fac este să mă înec. Simt cum o mână se plimbă pe spatele meu,iar o alta îmi îndepărtează părul de pe față. Tot ce-mi trece prin cap este cum ne apropiam în viteză de acel tunel.

Cursa.

- Cu-cur-sa...încep să spun printre sughițe și lacrimi,dar bărbatul care mă ține la pieptul lui mă oprește.

- Șșșș...și mă sărută pe frunte.

Apoi leșin.