Black

Capitol 10

Capitolul 10

Evelyn

Mă întorc seara din oraș. Nu aveam niciun chef să mă întorc acasă. Am tot sperat ca de fiecare dată când se deschidea ușa la cafeneau din mall să fie Dante.Dar nu a fost.

Încui ușa după mine. Mă întorc cu spatele la ușă pentru a urca scările, dar privirea îmi cade pe bagajele de la baza scărilor. Apoi,privirea îmi întâlnește două persoane. Chiar dacă au trecut cinci ani de când nu i-am mai văzut par destul de neschimbați. Dar, acum că îi am din nou, în fața mea și mă uit la ei,m-am înșelat. Tata arată mult mai bătrân decât ar trebui,cu părul complet alb,fața plină de riduri și cu barba aceea nerasă. Iar mama,deși are pe față machiaj și chiar dacă își injectează fața,asta va acoperii niciodată ochii,care sunt oglinda sufletului. Dar ca întotdeauna,erau goi.

- Scumpo,primul care vine în întâmpinarea mea este, tata. Mă bucur să te văd! Ne-a fost atât de dor de tine! Vine la mine și mă îmbrățișează.

Rămân nemișcată. Îl îndepărtează puțin pe tata din îmbrățișare.

- Bună,Evelyn. Spune mama.

Rămâne încă câteva secunde pe canapea,apoi se ridică și își apropie obrazul de al meu imitând un sărut.

- Bună. Spun după ce se îndepărtează de mine.

Liniștea se lasă peste noi.Nu mă interesează prezența lor.Tot ce vreau e să mă întorc pe călcâie și să plec,dar înainte să ajung la jumătatea scărilor,vocea mamei mă oprește.

- Peste două seri,familia Walton,organizează o petrecere exclusivistă,în cinstea sosirii tale în oraș,iar Stephen a insistat că prezența ta este obligatorie.

Tonul pe care îmi comunică asta,îmi este cât se poate de cunoscut. Îl folosea mereu când trebuia să participăm la o petrecere de fițe,deși știa că mie nu-mi plac. Nu o spune ca pe o propunere,ci ca pe o obligație. Însă, marea diferență dintre grupul ei exculsivist de femei întreținute și familia Walton este că aceasta este cea mai bogată familie din toată zona noastră. Domnul John Walton este un renumit avocat,care conduce propria firmă de avocatură,iar doamna Olivia Walton, conduce afacerea lăsată moștenire din generații de la tatăl ei. O livadă de struguri și un întreg complex de producție a vinului.

Stephen Walton este fiul cel mare al familie,care a călcat pe urmele tatălui său și a devenit un avocat de succes și care lucrează cot la cot cu tatăl său. A terminat avocatura la Hardvard, cu nota 10.

Charlotte Walton este fiica cea mică,care le aducea doar probleme. Deși avea vârsta potrivită pentru a merge la facultate, nici nu voia să audă de ea. Se droga și fugea foarte des de acasă,pe când încă mai stăteam aici. Dar, acum nu mai am 14 ani ca să mă poată târî la petrecerile ei super extravagante. Și nu am să merg.

- Și sunt sigură că Stephen nu va tolera absența ta de la petrecere. Doar este dată în numele tău.

Îmi întorc plictisită capul spre ea.

- Nu este mâncare în frigider.

Acum, orice ar spune nu mă va mai opri. Chiar dacă o aud pe mama revoltată pentru lipsa mea de respect față de ea,eu continui să urc scările.

Nu cobor la masa de seară și nici ei nu au venit la mine. Tot ce am făcut a fost să stau și să privesc geamul de visavi. Am sperat totuși că voi reuși să văd cum arată vecinul meu. La față,că la corp am văzut totul foarte clar. Dar nu a fost nimeni toată noaptea în casă. Până la urmă am decis pe la 3 dimineața să merg la culcare.

Alarma mi-a sunat la 5 dimineața,iar pentru cineva care a dormit doar două ore,arătam oribil. Dar,asta nu m-a împiedicat să mă ridic din pat și să-mi fac tura obișnuită de jogging. Am evitat străzile principale sau pădurea, chiar dacă nu mă speriau tipi ăia, nu voiam să intru din nou în probleme.

Când m-am întors acasă era 7 dimineața și nimeni treaz. Am mers direct în camera mea,unde am făcut un duș rapid. Când am ieșit din baie cu prosopul în jurul corpului meu nu știu de ce,dar m-am dus țintă la geam. Și atunci l-am văzut. Sau am văzut cum pleacă cu mașina. Nu știu de ce,dar o stare de nemulțumire mă învăluie. Parcă nu vrea să știu cum arată fața lui, deși nu l-a deranjat să îmi arate cât de dotat e.

Plec de la geam cu aceași stare de tristețe și mă îmbrac,apoi cobor în bucătărie, fiind sigură că nu s-a trezit nimeni și aș putea să-mi fac o cafea fără a da peste cineva.

Dar starea mea de spirit se înrăutățește când în bucătărie dau de ultima persoană pe care aș fi vrut s-o văd vreodată.

Mama.

Își face o cafea. Chiar și după cinci ani programul ei strict nu s-a îmbunat. Mereu bea o cafea dimineața și nimic altceva. O ignor. La fel face și ea. Apăs pe butonul de la mașina de cafea și aștept să se prepare. Este liniște.

Dar nu durează mult.

- O să vină azi, Penny pentru a se ocupa de tine. Se uită cu scârbă la mine și face un semn spre mâna mea. Mai ales de alea. Ce,Doamne,ai făcut? Ai reparat mașini? Spune și plecă pufnind.

Dacă ai știi tu...

Penny a venit pe la ora 3 după-masa și nu a plecat până când nu s-a asigurat că arăt impecabil.

Penny este o doamnă în vârstă,dar extrem de stilată și drăguță care se ocupă de mama și de mine de când mă știu. Mi-a făcut unghiile, m-a tuns și mi-a vopsit părul,mi-a făcut tot felul de tratamente pentru față și pentru corp. A fost o zi minunată. Dar știam pentru ce sunt toate pregătirile astea. Este seara balului.

După ce pleacă Penny, mă arunc pe pat și mi-aș dori să pot rămâne acolo pentru totdeauna. Dar momentul de liniște este stricat de ușa care se deschide și de persoana care intră.

Mama.

Are în mână o rochie, pe care mi-o pune pe pat. Se întoarce și dă să plece,dar se oprește.

- Să fii gata până la ora 9.

Asta au fost ultimele ei cuvinte înainte de trânti ușa după ea.

*

Stau în fața oglinzii și privesc persoana din ea. Dacă ar fi să compar persoana de acum din oglindă, cu cea de acum cinci ani, ai spune că nu e aceeași. Atunci,aveam părul scurt,nearanjat și foarte creț.Acum,este lung,până aproape de abdomen și drept, iar culoare părului este puțin mai închisă. Pe atunci eram plină de acnee roșie pe față,încât eram poreclită „purcelușul" . Purtam aparat dentar din cauza unor probleme mai grave ale danturii,iar pentru a o rezolva purtam și acea sârmă în jurul capului. Eram mică de statură și foarte grasă pentru vârsta și înălțimea mea,încă un motiv pentru care eram poreclită așa. Pe scurt eram o adevărată tocilară, de care nu se apropia nimeni și cu care nu vorbea nimeni. Până și mamei mele îi era rușine cu aspectul meu fizic. Mă ducea la diferiți doctori, dar toți îmi spuneau că este normal ca la vârsta mea, dereglările hormonale să se manifeste astfel.

Acum,însă lucrurile stau altfel. Dinții mei sunt perfecți și albi,pe față nu mai am nici o urmă de acnee,ca și cum nu aș fi avut vreodată,dar corpul meu întoarce capurile bărbaților.De cum am dat aparatul acela jos din gura mea am decis să fac o schimbare cu mine. Am început să merg la sală regulat, am avut o dietă foarte strictă,iar rezultatele au venit după un an. Și au rămas până astăzi când port o rochie roșie din satin lungă până în pământ cu o crăpătura până la coapsă care îmi expune tot piciorul stâng. Partea de sus este făcută să-mi acopere doar sânii,căci restul spatelui și umerii îmi sunt la fel de expuși.

Machiată cât se poate de natural, îmi iau plicul de pe pat și inspir adânc.

Va fi o seară obișnuităpentru bogătași ca noi. Am mai trecut prin asta.

O părere?