Negru, orizontul orasului IX

20 0 0
                                    

3 iunie. Sting foarte iritat tigarea. A. tipa la mine de vreo 40 de minute. Se isterizeaza, gesticuleaza si imi spune ca ea pleaca. De fapt, isi si strange hainele de le mai are pe la mine. Eu nu vreau decat sa beau putin energizant. Imi reproseaza ca vorbesc cu nu stiu ce colega pe internet. Ca ii scriu la fel cum ii scriu si ei. Mi se rupe. Sunt satul de tipete. Sunt si foarte adormit. Se pare ca mi-a gasit conversatiile cu aceea colega in timp ce eu dormeam. Deseara lucrez. Sunt satul de istericale. As putea sa o potoloesc cu o palma, dar nu vreau. Nu mai am chef de ea deloc. Nu vreau decat sa plece, sa beau energizant. Daca pleaca ea, inseamna ca ea ma paraseste. In felul asta, nu ma simt deloc vinovat. Imi fac calcule mentale, sa vad cati bani am. Mai vreau si un pachet de tigari. Perfect. Imi ajung.

A. e in baie. Se macheaza. Are pe ea o rochie neagra foarte stramta. Arata bine. As mai putea sa o fut odata. Dar e isterica. Si asta nu imi place. Tranteste usa puternic cand iese. “In sfarsit, pot sa plec dupa energizant.” imi zic. Simt o usurare enorma. Iau un tricou pe mine si ies. Ajung la lift. A. plange acolo. Injur in gand. Vreau energizant. Trecusera destule minute de cand iesise pe usa ca sa ajunga liftul la ea. Nu vroia sa place. Cacat. Ma aude. Nu mai am timp sa ma intorc. Plansetul i se accentueaza. O iau in brate. O mint ca totul va fi bine. Ca nu e nimic intre mine si colega, ca faceam asta din plictiseala. Se calmeaza cat de cat. Ii zic sa ma astepte in camera ca vin imediat. Ca am o surpriza pentru ea.

Iau un pachet de Chesterfield, un energizant, si din maruntul pe care il mai am, un Kinder Bueno. Lui A. ii plac. In felul asta pot motiva lipsa mea. Sunt un nenorocit, stiu. Dar imi e foarte bine asa. Se lumineaza la fata cand ii arat ce i-am luat. Eu beau cu sete din energizant si mai aprind o tigara. Vorbim. De fapt, ea vorbeste, eu ma fac ca ascult. Nu prea dau doi bani pe ce cacat are sa imi zica. Sunt fericit ca am energizant. Si tigari. Isi da seama ca nu sunt atent. Se enerveaza iar. Tipa. Imi spune iar ca pleaca. Deja sunt nervos. E pe pat. Eu , pe canapea, fix in fata ei. Se ridica, ma impinge si da sa plece. O apuc puternic de mana. Ma ridic. Ma uit plin de ura la ea. Tremur de nervi. Primul pumn aterizeaza fix langa capul ei, in perete. Inlemneste. “Mai vrei sa pleci?” o intreb. “Da” raspunde cu jumatate de glas. Nu ma mai pot stapani si ii dau o palma care o arunca la loc in pat. “Ma intorsai dupa tine si acum faci iarasi figuri? Trebuia sa pleci cand aveai ocazia. Acum esti a mea. Vad ca chiar nu intelegi ca imi aparti!” Nu zice nimic. Se ridica iar. Inca vrea sa plece. Acum chiar e speriata. O apuc de par si o arunc pe canapea de data asta. Frica i se citeste iarasi in ochi. Imi place asta. E foarte vulnerabila acum. Ma pun peste ea si ii rup rochia de pe ea. Se zbate. Nu ma lasa intre picioarele ei. Da cu pumnii in mine. Rad. Ii mai dau doua palme. Se zbate si mai tare. Ii bag mana in gat si incep sa strang din ce in ce mai tare. Incepe sa se potoleasca. O apuc iarasi de par si o intorc cu spatele ma mine. Imi scot cureaua si o leg in jurul gatului ei. Acum e prizoniera mea. Rup si bikinii de pe ea. Spre surpriza mea, e foarte uda. Intru fara probleme in ea. De tipat nu mai poate tipa din cauza curelei care o sufoca. Abia daca mai poate respira. O intorc cu fata la mine si ii eliberez gatul. Ii apuc incheieturile cu o singura mana si i le leg de marginea canapelei. Orgasmul vine fulgerator. Si pentru mine, si pentru ea.

Fumez si la uit la urmele lasate de curea pe gat si vanataile de pe fata si corp. Trebuie sa ma car din orasul asta. Am nevoie de o pauza…..

Negru, orizontul orasuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum