Negru, orizontul orasului XIII

15 0 0
                                    

22 iunie. Noaptea e cel mai greu. Daca in timpul zilei exista lucruri care sa te distraga, noaptea constiintele dorm. Mai putin a ta. Si te chinuie. Stai in pat si te zvarcolesti. Incerci sa dormi, dar nu reusesti. Cand corpul iti este sleit de puteri, cand si respiratul ti se pare greu, incepi sa iti doresti altceva. Iti dai seama ca partea fizica a lucrurilor nu te mai satisface. Si nenumaratele partide de sex, oricate de reusite ar fi fost, sunt neinsemnate. Au devenit la fel de banale ca periatul dintilor sau cascatul. Orasul asta e o mizerie. Si oamenii din el sunt murdari. Infecti. Putrezi pe interior.

Mai e un sfert din sticla de Jack. Ma uit pierdut in directia ei. Imi e greu sa imi focalizez privirea. Mi se pare ca cineva ma striga. Intorc capul. Nimic. Mai vreau sa iau o tigara, dar observ ca pachetul e gol. Trag o pereche de blugi pe mine, gasesc portofelul si ies pe usa. Fac cativa pasi. Lumina de pe scara se stinge. In spatele meu, usa de la palier se tranteste puternic.

11 dimineata. Ma trezesc. Nu imi aduc aminte sa ma fi suit in pat. Ultima chestie pe care mi-o amintesc e ca am plecat dupa tigari. Intind mana dupa pachet. E jumatate gol. In scrumiera 6 mucuri pe jumatate fumate. Am baut prea mult.

Cafeaua da in foc. Injur si pun restul in cana. Observ ca sunt zgariat pe gat si pe mana….

Negru, orizontul orasuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum