Zi calduroasa de vara. “Te iubesc si atat”. Patru cuvinte care si in momentul de fata ma bantuie. Ma obsedeaza. Patru cuvinte care ma fac sa ma doara. Si sa ma bucure. Patru cuvinte care ma fac sa simt. Si este bine uneori, alteori incerc sa le inec in alcool. Sa inec sentimentul ala urat din stomac. Emotia. Asteptarea. Care te roade. Si nu iti da pace. 13. Acum sunt bine. Pe o banca, la umbra. Si nu sunt singur, si de asta imi e bine. Vantul adie usor si se pierde prin buclele ei. Are parul desfacut si e putin adormita. Zambeste si imi cere o tigara. Iau si eu una. Nu am mai vazut-o de foarte mult timp. O sorb din priviri si iubesc fiecare gest marunt pe care il face. Cum isi trece mana prin par din cand in cand, sau cum isi inclesteaza mainile cand se pregateste sa spuna ceva. Chiar si cand trage aer in plaman, ca si cum ar vrea sa inceapa o idee, apoi se razgandeste si tace. Discutam deja de ceva timp. timp in care nu ma gandesc decat la cat de mult as vrea sa o sarut. Incerc din rasputeri sa ma lupt cu dorinta asta. Imi este frica de reactia ei. Mai exact, de faptul ca nu ar avea nimic impotriva. Imi este teama ca si ea si-ar dori asta. Am incercat din rasputeri sa omor acest sentiment. Aproape am reusit de cateva ori. Aproape…. Si apoi am vazut-o iar, sau am auzit-o, sau i-am simtit parfumul.
Si apoi, totul. Foarte multa dragoste. Buruieni. Pluteam in bratele ei. O inhalam toata si o evaporam la loc prin fiecare celula a corpului. Fiecare por. Si ea tremura adesea in bratele mele. Pasiune nebuna. Unghiile ei imi patrundeau pana in carne. Pana in suflet. Era la mila ei. Sufletul meu in mainile ei. Si o iubeam pentru asta. Imi hranea fiecare demon. Era oxigenul meu. A curs odata si sange, care ne-a spalat de iluzii. Ne hraneam unul din celalalt, ne devoram reciproc si nu ne mai saturam. Sigur, pe fundal se vedeau perdelele rosii si podeaua alba cu negru. Si umbrele dansau, lumanarile se stingeau si ramaneam doar noi si intunericul.
Dar acum suntem pe banca si ne spulbera vantul. Difuzam. Totul e doar fum. “A venit si momentul asta” imi sopteste. Si tigarea fumega, ierburile ne fura obsesiile si ii aud gandurile. Palmele se ating. Usor stangaci. Imi strange mana usor. Si eu ma apuc sa ii scriu pe piele. Privirea imi este fixata pe buzele ei in timp ce ii dau parul dupa ureche. Ii cuprind obrazaul drept si ma apropii. “Te rog nu….” Dar nu apuca sa termine si deja ii simt buzele fierbinti. Ne sarutam apasat. Ii simt inima. Sau este a mea, nici nu mai stiu. Dar iarasi 13, si trebuie sa plece. O mai sarut odata si o tin strans la piept.
“In final totul va fi bine. Nu e totul bine? Inseamna ca nu acesta este finalul….”
CITEȘTI
Negru, orizontul orasului
Misterio / SuspensoCartea, scrisa sub forma unui pseudo-jurnal, la persoana I, urmareste viata de zi cu zi a unui tip care traieste intr-o lume plina de sex, violenta, droguri si alcool, totul pana intr-o zi cand se indragosteste, pentru prima data in viata lui, de o...
