17 aprilie. Sunt in statia de autobuz de pe bulevardul Dacia. 6 dimineata. Destul de racoare pentru perioada asta a anului. Inchid camasa si caut pachetul de tigari in buzunar. Scot o tigara. Primul fum imi provoaca o tuse seaca. Am tras prea lacom in piept. Inca o noapte de munca terminata. Vine autobuzul. Arunc tigarea pe jumatate fumata pe jos. Un om se uita urat la mine. Ar vrea sa imi zica ceva, dar se abtine. Ma asez pe scaun. In jurul meu, oameni cu ochii carpiti de somn, rosii si cu fetele parca tumefiate. Se duc la serviciile lor. Ma gandesc cat de mult ii dispretuiesc. Cum nu dau doi bani pe ei. Imi place sa stiu ca eu ma duc acasa si ei trebuie sa munceasca. Ei muncesc, eu dorm. Pentru mine nu sunt decat niste rotite in angrenajul societatii. Cu costumele lor scumpe sau ieftine, cu basti de muncitori, sepci sau freze gelate. Toti la fel.
Nu am inteles niciodata de ce ai vrea sa te adaptezi unei societati stricate. Unde aparentele conteaza. Unde parul lung si barba nearanjata te descalifica imediat. Mi se pare bolnava dorinta de a face parte din asa ceva. Tot timpul mi-a placut sa muncesc noaptea. Imi place linistea noptii, imi place cum adie vantul in noptile de primavara, aerul parca e mai curat. Imi place intunericul. Orasul arata diferit. Uneori chiar pare frumos. Strazile sunt goale, parcurile, pustii. Noaptea parca si constiinta doarme.
Ajung acasa, iau sticla de Jack din frigider si ma asez in fotoliu. Whiskey-ul ma arde pe gat. Ii trimit un mesaj lui A.. “Pe masa din barul in care ne-am intalnit prima oara…” O sa inteleaga ea. E aproape 7 dimineata. Soarele se chinuie sa intre in camera. Aranjez draperia mai bine. Ma pun in pat. Adorm.
CITEȘTI
Negru, orizontul orasului
Mystère / ThrillerCartea, scrisa sub forma unui pseudo-jurnal, la persoana I, urmareste viata de zi cu zi a unui tip care traieste intr-o lume plina de sex, violenta, droguri si alcool, totul pana intr-o zi cand se indragosteste, pentru prima data in viata lui, de o...
