Interludiu

15 0 0
                                    

Esti drogul meu. Heroina care imi invadeaza venele, care imi pune stapanire pe creier. Stiu ca imi faci rau, dar nu ma pot abtine. Te vreau mereu, imi lipsesti cand nu esti langa mine, si te visez cand esti departe. Cand nu sunt cu tine, intru in sevraj. Ma omori putin cate putin, in fiecare zi. Si stii asta, si iti place. Cand suntem amandoi, plecam din lumea asta. Suntem doar noi, amandoi, si nimic. Atunci, totul dispare. Doar sudoare, doua trupuri contorsionate si multe endorfine. Si tigari. Nu se poate fara mult tutun.

Si fumul ti-l fur uneori chiar de pe buze. Din cand in cand, un pahar de vin. Si multa cofeina. Un vis continuu si in acelasi timp neimplinit. Poate cel mai frumos vis. Poate un cosmar. Chestia care poate face diferenta dintre cele doua este atat de neinsemnata.

Ma duci pe cele mai intalte culmi, ca apoi sa ma prabusesc in cea mai adanca prapastie. Si totusi, nu pot renunta la tine. Placere si durere. O curea de piele. Cateva lumanari. Tu legata de pat. Imi sorbi cu pofta picaturi de vin de pe buze. Apoi ma saruti ca si cand viata ta ar depinde de asta. Esti sarata. Si uda. Si cand sunt in tine uit de tot si nu imi mai pasa de nimic. Si nici tie. Vrei sa te domin, ma chemi la tine. Putina ceara fierbinte, te sorb, te devorez. Ma lasi sa te posedez complet, apoi ma respingi. Imi spui noaptea soapte la ureche, apoi dispari. Intuneric. Liniste. Afara miroase a caine ud. Pe dinauntru, putreziciunea isi revendica, iar,  ce e al ei. Aplauze. Muzica se opreste. Cortina cade. Circul asta s-a incheiat.

Acum astept o alta doza…….

Negru, orizontul orasuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum