Negru, orizontul orasului

Negru, orizontul orasului I

        Las cutitul sa imi alunce usor din mana. Ma sterg de sange pe tricou si ma asez relaxat in fotoliu. Ascult linistea din jur. Ma uit la sanii ei perfecti, inghetati parca in timp. Nici o miscare. Imi aprind o tigara si privesc umbrele de pe pereti.  Parca danseaza… A tacut in sfarsit. Fumez si ascult linistea coplesitoare din camera.  Ma ridic, ma asez langa ea si o iau in brate. Durerea e buna. Durerea te invata. Odata ce ai bagat mana in foc, mai mult ca sigur nu o mai faci si a doua oara. Dar ce se intampla atunci cand nu inveti? Cand te-ai ars, stii ca o sa te arzi, dar flacara e prea puternica, prea atragatoare, te cheama, te chinuie pana ii cedezi?… Mai iau o pastila si imi asez capul pe pieptul ei. Adorm…

 

I. Lupul de noapte

             Ora 5 dimineata. Sunt departe de Bucuresti. Trag obosit dintr-o tigara si ma uit cum in stanga mea doarme un inger. Parul negru ii imbratiseaza umarul gol si abia acopera jumatate din sanul ei drept. Are buzele carnoase, ochii verzi-galbui si doar ce mi-a oferit o noapte pe care o sa o tin minte multa vreme de acum incolo. Dar asta nu este singurul motiv pentru care sunt in orasul asta. Simteam nevoia sa evadez, Bucurestiul si garsoniera in care locuiesc acolo incepusera sa devina sufocante. Prea cald. Prea multa aglomeratie si prea multa singuratate.  Cand m-am suit in tren imi spuneam ca fug spre ceva, abia acum realizez ca de fapt fugeam de ceva.

Vorbisem de ceva vreme pe internet, dar niciodata nu o vazusem in realitate. Cateva ore pe zi petrecute cu ea on-line vorbind despre nimic. Din cand in cand, ne mai lasam garda jos si ne priveam in suflet. Era prima relatie adevarata pe care o aveam dupa M., adica prima relatie in doi ani de zile. Nu pun la socoteala partidele aleatorii de sex cu diverse pustoaice pe care le agatam prin baruri sau periodicele intalniri cu niste prietene care vesnic se terminau la fel. O sticla de vin bun, muzica in surdina si tipete de placere. Ma uit la ceas, ma mai uit odata la corpul ei gol si ma trece un fior.

M-am obisnuit deja cu insomniile astea. Nu mai reusesc sa dorm normal de vreo opt luni. Asta patesti dupa 3 ani de munca de noapte. Dar nu ma deranjeaza asta de mult. Imi place noaptea. Imi place linistea, imi place ca totul e mort in jur. Doar eu si umbrele… Nici om, nici pasare, doar umbre…

Sting intr-un final, epuizat tigarea, si ma intind pe spate. E. ma simte, ma saruta si isi aseaza capul pe pieptul meu. Inchid ochii. Adorm.

Ma trezeste mirosul apetisant de cafea. “Iubitule, te mai las sa dormi, sau te trezesti sa bem cafeaua si sa fumam o tigara?” imi sopteste la ureche si apoi ma saruta usor pe buze. Ma ridic si ma reped catre masa unde imi lasasem tigarile. Sorb din cafeua fierbinte si trag adanc in piept din tigara, amintindu-mi de care ori m-am trezit mai devreme doar pentru asta. Ii zambesc. Ii dau parul dupa ureche si ii soptesc la ureche “Te iubesc”, doar pentru ca imi place reactia ei la aceste vorbe. Nu sunt sigur ca si cred asta. Dar imi place puterea pe care aceste cuvinte mi-o dau asupra femeilor. Imi place ca eu, si doar eu, cel putin in acel moment, ii pot face ziua mai frumoasa.

E imbracata cu camasa mea, camasa pe care ea cu o noapte inainte o daduse jos de pe mine. Incepe sa o deschisa incet, nasture cu nasture. Sanii ei voluptosi incep sa se vada, apoi abdomenul… Isi desface larg picioarele, isi duce un deget la gura, se joaca putin cu el si apoi, privindu-ma in ochi plina de dorinta il coboara intre picioare si o scapa un mic geamat. Ma uit la ea cum se masturbeaza, si cum ma cheama cu privrea catre ea. Vad in ochii ei ca ma doreste. Las tigarea in scrumiera si ma indrept catre ea.  Simt mana ei pe curea, apoi ma pierd in senzatia data de buzele ei… O opresc cu un gest brusc, o imping pe spate si incep sa ma bucur de gustul ei superb. O privesc, vad cum isi arcuieste spatele, cum incepe sa geama de placere, picioarele  i se incordeaza in jurul gatului meu, iar eu pot simti cat de tare ii bate inima. Cand simt ca nu mai poate, ma retrag, ea ma trage usor de par catre ea si ma saruta prelung. Privirea ei imi cere sa o posed, acum, adanc. O las putin sa fiarba, jucandu-ma cu ea. Ma mai uit odata in ochii ei si o patrund repede. Nu isi mai poate stapanii un tipat prelung. La inceput ma misc usor in ea. Imi place sa ii privesc reactiile foarte senzuale. “Mai repede, mai adanc” imi sopteste… “Nu mai am mult.” Dar mie imi place sa ma joc cu ea. Ii zambesc si ma retrag. O ridic de pe canapea si mergem spre pat. O intorc cu spatele la mine si o patrund violent. Vrea sa tipe, dar nu poate. Mana mea ii acopera gura. Cealalta o trage usor de par. Ma misc din ce in ce mai repede pana cand ea nu mai poate si termina, gemand puternic. Nici eu nu mai am mult asa ca ies din ea si explodez pe spatele ei. “Te iubesc E.! Te iubesc enorm!!” o mint … “Si eu te iubesc, dragostea mea!”

Noapte. E. doarme langa mine. Eu ma uit de vreo douazeci de minute la icoana de pe peretele din dreaptea mea. Gandurile zbora aiurea, pana cand, cu coada ochiului, am impresia ca vad o umbra miscandu-se pe perete. “Cred ca mi s-a parut mie. Sunt obosit, prea obosit, si de aia…” . Ma las pe spate, inchid ochii si incerc sa adorm. Maine am tren spre Bucuresti. Ori de cate ori am fugit de acel oras, ceva tot timpul ma atras dupa un scurt timp. Da un anumit fel de dependenta. Si oricat de mult mi-a placut compania lui E., simt nevoia sa fiu singur. Nu a fost relatie unde sa nu vreau sa fug, sa raman o perioada doar cu mine.

5 martie. Ora 3 dimineata. Stau tolanit intr-un fotoliu. In stanga o masuta de cafea pe care sta o sticla de Jack. Trag cu pofta dintr-o tigara. Imi fac planuri. Pe cat pot. Planuri de viitor. E. trebuie sa ajunga maine in Bucuresti. Nu am mai vazut-o de aproape 2 luni. Imi e dor de ea. De sanii ei voluptosi, de buzele ei carnoase. De felul in care ma trezeste dimineata…