Negru, orizontul orasului IV

18 0 0
                                    

30 iunie. Sunt intr-o parte a orasului in care am copilarit. Sunt cu un prieten foarte bun si cu prietena mea. Atentia mea este indreptata catre telefon, la care ma uit extrem de des. Astept un mesaj. Deja vorbele celor doi imi trec pe langa urechi. Nu ma gandesc decat la ea. Tipa de la care astept mesajul. Nerabdator, ma hotarasc sa ii scriu eu. Mai bine o sun. Ma indepartez putin si sun. Mai bine acum. O sa ma vad cu ea destul de curand. Devin paranoic. Ma intorc catre cei doi si le zic ca e mai bine daca intram in scara blocului langa care ne aflam. E un bloc turn, de 10 etaje. Singurul din oras. Ma uit surprins cum prietenul pleaca. Ceva nu e bine. Nu ma mai sincronizez. Ma duc dupa el. Plecam toti trei. Imi spune ca stie o scurtatura. Suntem intr-o curte, o curte in care ma tot pierdeam eu in vis, cand eram mic. O curte care facea legatura intre parti indepartate de oras, si nu numai. Decat ca vesnic cand ajungeam acolo, nu gaseam iesirea. Nu vedeam decat un zid.

Sunt singur. Am ramas putin in urma, si acum sunt singur in curtea aceea. Incep sa ma panichez. Inima imi bate din ce in ce mai tare. Respiratia devine si ea foarte rapida. Deja nu mai imi pasa ca nu pot sa ii urmez. Nu ma gandesc decat ca in cateva minute trebuie sa ma vad cu ea. Cu cea de la telefon. Pe care o iubesc. Enorm. Fug. Am reusit sa ies din curte. M-am intors pe unde am venit. Sunt iarasi in fata blocului turn. Dar cu ea trebuie sa ma vad in cu totul alt loc. O aud cum ma striga. Ma intorc. Zambesc pt o fractiune de secunda. Ceva nu este in regula. Este ea, dar totusi nu este ea. Fata ei e cu totul schimbata. Dar simt cu fiecare celula ca ea este. Trasaturile ei sunt diferite. Si ce cauta ea aici? Trebuia sa ne vedem altundeva.

Ma linistesc putin. Se uita foarte insistent la mine. Incep sa devin nelinistit. Ii zic ca e mai bine sa plecam. Nu apucam sa facem nici doi pasi.  Ceva chiar nu e in regula. Din spate vine, fugind, prietena mea. Vreau sa grabesc pasul, dar nu pot. Ea ma tine de mana. Este totul prea tarziu. Acuzatiile incep sa zboare de la amandoua. Nici nu pot sa aud ce zic. Atat de nelinistit sunt. Nu ma gandesc decat la fata de la telefon. Nu ma mai pot misca. Nu pot nici sa vorbesc. Parca sunt intr-o mazga.

Ma trezesc cu un sentiment foarte ciudat. Sunt transpirat. Ma uit la ceas. 5.23 dimineata. In dreapta mea doarme tipa cu care sunt. Gandul meu e inca la fata de la telefon…..

Negru, orizontul orasuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum