Negru, orizontul orasului X

20 0 0
                                    

5 iunie. Sunt in barul unui prieten, departe de Bucuresti. Aveam nevoie de o pauza. Stau la o masa cu trei tipe. Una ma vrea. Pe celelate doua le voi avea. Am venit cu un singur gand. Trebuia sa scap de A. Simt nevoia sa ventilez. E singur modalitate in care as putea sa continui sa mai fiu cu ea. Si nu stiu decat o singura solutie. Alta tipa. De preferat, tanara. Discut maruntisuri. Deja imi dau seama ca B. o sa ajunga in patul meu. Poate nici ea nu stie asta, dar eu sunt sigur. Muzica nu e tocmai rea, cafea din fata mea s-a cam racit, dar nu este neaparat o problema. Sunt in elementul meu. Sunt in orasul meu. Aici pot face orice. Lumea deja ma stie. Daca nu ma cunoaste, argumentul ca am plecat de vreo 7 ani din oras le convinge tot timpul. Imi place sa ies la vanatoare aici. Orasul e destul de mic incat aerul meu misterios, de om intangibil nu da gres niciodata.

B. se ridica de la masa dupa ce primeste un telefon. Nu aud exact ce sau cu cine vorbeste. Se imbraca. Nu se poate. Asta imi strica planurile. O apuc usor de mana: “Ma parasesti?” o intreb zambind. “Dar noi nu suntem impreuna!” imi raspunde. “Ma parasesti?” insint eu. “Nu draga, ma intorc. Ma duc sa mananc ceva peste drum si ma intorc”. E a mea. Ii dau drumul la mana, nu inainte sa ii zambesc. Imi concentrez atentia pe tipa de ma vrea. Daca cumva nu mai vine B., o sa ma duc cu ea acasa. E prea usor sa refuz. Imi aprind inca o tigara si ma las pe spate. Telefonul suna. Ma uit. E A. Il ignor si mai comand o cafea. S. e atat de evidenta. Parca suparator chiar.

Usa se dechide. B. intra foarte bine dispusa si se pune la masa, langa mine. Tot bazneste despre nu stie ce prieten, care o ajuta sa deschida nu stiu ce afacere, in Craiova. Vorbe. 3 la leu. Nu le iau in serios si oricum nu imi pasa de planurile ei de viitor. Ma prefac totusi ca sunt atent. O incurajez. Imi e sila. ora 12 noaptea. Suntem doar noi doi in bar, si barmanita. “Am chef sa ne plimbam” ii soptesc la ureche. Ne ridicam, platim si iesim.

Dupa cateva ture pe centru orasului ajungem in alta carciuma. La un subsol. E carciuma in care umblam eu in liceu. Nu mai are nimic in comun cu locul pe care il stiam eu, in afara de adresa. In separeul in care suntem, fumul atarna greu in aer. Vorbim. Iar. Ii pun degetul pe buze. Tace. Nu se astepta la asta. Ma apropii de ea. O sarut. Nu opune deloc rezistenta, ba din contra. Pret de cateva minute, uitam de ce este in jurul nostru. Fumul gros nu ne mai deranjeaza. Ne ascunde, oarecum. Se inghesuie la mine in brate. “Toata noaptea am vrut sa fac asta” imi sopteste ea, cu timiditate placuta in voce. “Stiu”. Fumul de la tigarea tocmai aprinsa face cercuri ce sunt stricate doar de suflul din respiratiile noastre. Ii spun ca eu nu stau mult in oras. Se intristeaza. O mint, spunandu-i ca e speciala….

3 noaptea. Suntem la apartamentul meu. Scot o tigara de marijuana. Vreau sa ma relaxez. Primele fumuri le trag singur. B. refuza. Spune ca nu are chef. Mai mult ca sigur, nu are incredere in mine. Are impresia ca vreau sa ii dau sa fumeze ca sa profit de ea. Ce proasta. Nu as strica o tigara buna pentru asta. De fapt, e pentru mine. Sunt deja prea satul de pustoaicele astea, daca nu ar vrea sa ventilez, probabil nici nu m-as obosi sa o bag in seama. Tigarea e pentru mine. In felul asta, totul e mai interesant. Mai intens. Mai rupt de realitate. Spre final, totusi, trage si ea cateva fumuri.

Bezna completa. Sunt intis pe pat. B. e si ea langa mine. Bohren and der Club of Gore pe fundal. Sunt in alta lume. Deodata simt cum B. imi desface cureaua. Nu fac nici o miscare. Imi trage pantalonii de pe mine li se apropie de mine. Ma saruta si isi da jos tricoul. Cu tot intunericul din camera, admir sanii ei extrem de misto. Nu prea mari, fermi, fix cum trebuie sa fie. Se pune deasupra mea si incepe sa se miste lasciv, in ritmul muzicii. O patrund. E foarte stramta. Asta imi place. Dupa vreo cinci minute, realizez ca nu are nici cea mai mica idee ce face. E groaznica. Si mie imi e lene sa ma ridic. O opresc. O dau jos de pe mine. Nu vreau sa irosesc o iarba atat de buna pe o partida de sex atat de proasta.  Ii dau bani de taxi si ii spun ca trebuie sa plece….

Negru, orizontul orasuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum