Gânduri în miez de noapte

Dragă P

Nu știu de ce încă mai răscolesc trecutul sau de ce mă rascolește el pe mine.
Am sperat la ceva mai bun și s-a dovedit ca fiind o altă parte urâtă a vieții.

Scrisoare de la o fată către un bărbat.
Nu voiam să-ți mai scriu niciodată aici, sincer dar o fac deoarece vreau să clarificăm câteva lucruri.
Da, ies cu D dar o fac deoarece nu pot sta toată ziua în casă și să sper că mă voi mai întâlni vreodată cu tine sau când va venii acea zii.
Cât să te mai aștept? O zi, o lună, un an? Nu se poate P.
"-Ești arogantă!" Asta îmi spuseși la telefon.
Nu sunt arogantă, sunt doar nervoasă. Ai spus că mă suni după ce termini cu poliția și nu ai făcut-o - nici în ziua aceea, nici în ziua următoare și nici peste 3 zile -. Am intrat în chat-ul tău. Ai fost activ, am așteptat să mă suni și a fost degeaba.
Tu ești doar un pasager în viața mea P ce apare doar pentru câteva clipe trecătoare, iar apoi își găsește un alt traseu. Nu vorbești cu mine mai mult de câteva minute, ce să înțeleg din asta? Vrei să cred că îți pasă de mine? Nu-i așa ușor, nu am cum să cred asta din 5 mesaje. Am crescut P. Nu mai am 16 ani și nici 17. Nu îmi mai plac scuzele, nu le mai cred. Vreau fapte.

-De ce îmi dai mesaj doar după ce îmi citești scrisorile? De ce încă le mai citești? Ceea ce scriu de acum înainte nu ar trebui să te mai intereseze deoarece asta e viața mea. A mea!
"- Nu te-ai ținut niciodată după mine."
De ce aș face-o? De ce ți-aș da mesaj sau te-aș suna? Nu vreau să mă mai enervez din cauza indiferenței tale.
" - Eu te credeam fată de cuvânt"
Și eu te credeam om de cuvânt și mi-ai dovedit-o în nenumărate cazuri -mult prea multe" că mă înșel.
Te-am așteptat P. Am așteptat să mă cauți în alea 7-8 luni de când ai dispărut, nu ai facut-o. Ți-am dat mesaj într-un final. Am început să îmi fac speranțe că vom fii ca înainte dar nu mai există nici un "că înainte" și nu va mai exista. Tu ești cel care nu se ține de cuvânt, nu eu. Spre deosebire de tine D mi-a fost alături. D mi-a spus de la început ce vrea și ce nu. D iasă cu mine, îmi răspunde, îmi este alaturi și îmi este prieten. Nu iubit, nu rudă, nu prieten cu beneficii. Prieten și atât. Mă cunoaște de la 14 ani și nu mi-a spus niciodată "Ești prea mică" sau "Vârsta ta e o problemă" sau "Voi dispărea până ce faci 18 ani". Și el era major, îi mai mic decât tine cu 3 ani și totuși nu m-a abandonat. Da, ne-am sărutat și da, țin la el dar nu e iubire, nu a fost niciodată. Nu l-aș putea iubi vreodată și nici el pe mine. D stătea nopțile cu mine și îmi asculta poveștile, mă asculta când îi spuneam cât de mult aștept un semn de la tine, a fost cu mine când am plâns de nervi că nu te-am văzut luni. A stat cu mine P. M-a ascultat, iar tu vi și începi să spui că sunt arogantă. Mă întrebi dacă m-am culcat cu el și alte prostii. Nu, nu am facut-o dar dacă ar fii ceva între noi nu ți-aș spune-o. Atâta timp cat ești mult prea indiferent, atâta timp cât îmi dai mesaj doar când nu ai ce face sau când vrei să te cerți cu mine nu ai dreptul să îmi ceri socoteală.

- Ți-am scris aici P deoarece la mesaj nu îmi mai raspunseși. Știam că nu o vei face, asta faci mereu. Dispari. Nu știu de ce apari după câteva zile în care nu dai nici un semn. Fă-mă să înțeleg și nu îmi spune doar scuze, nu îmi spune că vrei să fii căutat deoarece nu-i așa. Te-am căutat și nu ai răspuns. Nu-mi spune că ai treabă deoarece ești aproape mereu activ pe Whatsapp. Te rog, spune-mi adevarul, nu scuze, nu promisiuni. Adevarul!