Dragă P,

73 6 0
                                    

Mai ții minte prima noastră întâlnire? Eram ca doi străini într-o lume de necunoscuți. M-ai luat de mână și am început să ne plimbăm prin parc, acompaniați de cântecele păsărilor și râsetele copiilor. Am vorbit mult, pe diferite teme, iar când a fost timpul să ne luăm rămas bun m-ai întrebat dacă te las să mă săruți. Te-am lăsat, iar tu m-ai sărutat. Ți-am simțit buzele, ți-am simțit atingerea mâinilor fine pe spatele meu. M-am cutremurat. Nici nu mi-am dat seamă câtă nevoie aveam de acel sărut până când l-am primit. Orele treceau și eu am ajuns acasă. După câteva ore m-ai sunat. Mi-ai spus că ți-a făcut plăcere să ieșim și dacă sunt de acord am putea repeta experiența, iar eu am acceptat. Dacă ar fii să spun câteva cuvinte semnificative pentru acea zi, ar fii... ASTĂZI AM CUNOSCUT UN BĂRBAT, AM VORBIT, NE-AM CONECTAT ȘI A FOST EPIC...
Stau și mă gândesc, și realizez că a trecut un an și câteva luni bune de la acea ieșire, iar noi nu mai suntem ce am fost. Ne-am îndepărtat cu mult timp în urmă, de câteva luni, dar amintirile cu tine se încăpățânează să rămână doar amintiri, vor mai mult, vor să fie o parte din mine, mereu prezentă, iar eu nu mă opun.

Scrisoare de la o fată către un bărbat.
Obișnuiam să luăm toate deciziile împreună dar tu ai ales să dispări și nu m-ai întrebat dacă sunt de acord. Ai luat acea decizie în numele amândurora, fără să te gândești la ce aș fii spus eu.

Gânduri în miez de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum