Ghidat de instincte

22 2 0
                                    

Pielea-i fină mă ademenește spre el. Fiecare mișcare a corpului său mă face să înnebunesc.
Mi-l doresc și o știu prea bine.


Scrisoare de la o fată către cititori.
M-am decis și vreau ca viitoarele capitole să fie epice, să fie interesante și să le citesc cu drag, atât eu cât și voi. Știu că am spus că nu mai vreau să scriu despre P dar nu mă pot ține de promisiune. Mi se pare că tot ce are legătură cu el este special, palpitant, incitant :)). Vreau capitole viitoare ce îi sunt adresate deoarece așa a început totul, cu mici scrisori adresate trecutului.

Scrisoare de la o fată către un bărbat.
Acum mă adresez ție P.
09:30
21.august.2020

Te-am visat aseară. - Înainte de a mă băga la somn am văzut un film, iar personalul principal părea că ești tu. Comportament, gesturi, mimicile feței, toate păreau că îți aparțin. Nu am fost aproape deloc atentă la film deoarece mă gândeam la tine. -
Erai la mine acasă, în camera mea, așezat pe pat, gol, iar eu te admiram. Așa a început visul. Te priveam și mă bucuram ca erai acolo, la doar câțiva centimetrii de mine. M-am apropiat de tine cu emoție, voiam să te ating, voiam să îți simt corpul sub atingerile mele, voiam tot ce aveai de oferit dar m-ai respins.
- Nu-i momentul. Mi-ai spus.
- Când va fi momentul P? Cât mă mai lași să te aștept?
-Cât este nevoie.
-Dar... am început în timp ce ți-am pus mâna pe piept. Acum ești aici, cu mine... Te voiam, o știam prea bine, te așteptasem prea mult. Te-ai ridicat din pat, sub privirile mele lacome și ai rămas în picioare. Erai perfect, erai tot ce îmi doream și tot ce știam că îmi voi dori vreodată.
-Ce vreau de la acest barbat? M-am întrebat în gând. De ce mi-l doresc atât de mult?
M-am ridicat și eu și m-am apropiat de tine. M-am oprit la urechea ta, ți-am băgat mâna în păr și ți-am șoptit tandru cu o urmă de curiozitate.
-Tu mă vrei? Nu mi-ai răspuns, în schimb ți-ai mutat privirea.
Era noapte, geamurile erau deschise, iar mici adieri ale vantului patrundeau camera, făcând perdelele să se miște lent. Mi se părea un moment atât de bun pentru a fii cu tine. Încercam să te conving să îmi dai ce voiam, încercam să te conving să vrei să îmi dai acel lucru, încercam să te conving să mi te dedici în acele câteva clipe dar nu am reușit. Am încercat să fiu ademenitoare, perversă, emotivă, tandră dar nimic din toate astea nu te-au făcut să clipești. Partea rea era că în loc să mă potolesc, dorința devenea tot mai puternică.
-Știi senzația aia când îți dorești un lucru foarte mult, iar persoana de lângă tine nu ți-l oferă? Normal că știi, am făcut-o odată cu tine, iar apoi m-ai pedepsit dovedindu-mi că mă poți lipsi de ce îmi doresc. Zâmbesc când mă gândesc la amintirea asta, tu nu faci la fel? Eram în mașină, într-o noapte răcoroasă de octombrie sau noiembrie. Tu erai lângă mine, pe bancheta din spate și mă țineai în brațe. M-ai vrut, iar eu te-am respins.
Timpul trecea și a urmat să ne vedem din nou. Ziua, după școală, în mașina ta. Din nou așezați pe bancheta din spate. Știu că te voiam, și tu o știai prea bine dar te-ai abținut, m-ai pedepsit, mi-ai oferit doar atingeri și săruturi, nimic mai mult. Atunci te-am înțeles, mi-am dat seama că nu te pot priva de un lucru pe care ți-l dorești deoarece când va venii rândul meu să îl vreau, mi se poate lua.
Stau și mă gândesc, dacă în vis voiai să mă pedepsești? Sinceră să fiu, nu dădeai semne că nu m-ai fii vrut dacă știi la ce mă refer dar te abțineai. De ce o făceai?
Lasă-te ghidat de instincte P, măcar în visele mele.

Cu drag,
@ingerulcazut69
Știu că nu este ultima dată când te visez
dar poate de data asta facem cum
spun eu.

Gânduri în miez de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum