Gânduri în miez de noapte

În viitor

15.iulie.2091 (89 de ani)
13:20

Vara. Soarele își redirecționează razele calde spre mine. Nu este o zi caniculară, ba chiar este perfectă pentru a sta pe un scaun în curte și a medita asupra vieții.
- Ce faci bunico? Strănepotul meu, de doar 8 ani se apropie de mine ținând în mână un robot de jucărie.
- Bine puiule. Vocea îmi era îmbătrânită și obosită, doar o fărâmă a vocii pline de viață ce-o aveam odată.
- Mă bucur de soare.
- De ce stai atat de mult afară bunico? Te-ai putea uita la televizor sau ai putea sta în casă să te relaxezi cum face toată lumea. Vocea îi era melodioasă, dulce și curioasă.
- Deoarece am avut o perioadă în care această placere mi-a fost luată puiule. Am trăit ani de zile închisă în casă între 4 pereți, forțată să privesc lumea din jur doar prin intermediul unui monitor. Totul a început cu anul 2020 și a tot continuat. Așa că acum aș vrea să petrec cat mai mult timp afară pentru a nu mă mai simți încolțită de pereți proprii mele case.

Scrisoare de la o fată către oricine.
De ce am scris rândurile de mai sus? Deoarece eram la masă, iar fratele meu mi-a pus următoarea întrebare.
"- Cum ar fi ca la bătrânețe, nepoții noștri să ne întrebe de ce stăm afară foarte mult, iar noi să le spunem că odată acest drept ne-a fost luat?"
Ei bine, această întrebare m-a inspirat să creez acest capitol. O acțiune ce s-ar întâmpla în viitor, cu mult după dispariția covidului.