Please, don't hurt me

Capitolul 4 - Promisiunea ta

     "- Jungkook, așteptă! Strigă cu disperare cel mai mare.

     Băiețelul nu se opri nici măcar o secundă. Nu voia să îl privească în  ochii pe prietenul său. Vinovat era puțin spus, se simțea teribil pentru scena ridicolă pe care a creat-o mai devreme. Se simțea rănit că Taehyung își făcuse prieteni noi și pe el o să îl uite.

       - Jungkook, oprește-te pentru numele lui Dumnezeu! Cât crezi că pot să mai alerg după tine?

       Norocul baiatul mai mare a fost că celălalt s-a impiedicat, așa ajungându-l din urmă.

      A venit lângă acesta și la îmbrățișat strâns. Nu știa ce îl deranjase pe Jungkook, dar un lucru era clar nu avea să plece de lângă el până nu îl  facea să se simtă mai bine.

     Au stat îmbrățișați pe trotuar câteva minute bune. Timpul s-a oprit în  loc și tot ce conta cu adevărat erau ei doi. Până și inimile lor băteau simultat.

   - Nu o să te părăsesc niciodată, prăjiturica mea!"

     Nu o să te părăsesc niciodată a spus, că va dispărea cu prima ocazie din viața mea nu a mai spus.

     Parcul în care veneam zilnic împreună cu tine, nu mai e la fel. A fost renovat, e ca nou ai putea spune. Dar ceva din el va rămâne la fel pentru totdeauna. Amintirile pe care ni le-am făcut de-a lungul anilor.

     Cum mereu rămâneam agățat în tobogan, iar tu veneai mereu să mă dai jos. Sau când ai căzut de pe leagăn și te-ai prefăcut că ai amnezie, iar eu ți-am zis că o întreagă poveste inventată pe loc. Ziua îndrăgostiților de când aveam opt ani o să rămână memorabilă pentru mine. Ți-am luat ciocolată pentru că auzisem de la fetele din clasa ca și ele îți luau. A mea a fost mai bună oricum!

   - E ocupat? Mă întreabă o persoană necunoscută mie.

   Chiar ma întrebat dacă celalalt loc de pe leagăn e ocupat?

   - Tu ce zici e ocupat sau nu?

   - Pare că aștepți pe cineva și de aia am întrebat. Îmi zâmbește drăguț tânărul.

   Are gropițe! Adorabil!

    - Poate te așteptam pe tine. Nu știu de unde a venit asta, dar până și pe mine ma surprins.

    - Îmi place că ești îndrăzneț! Nu te deranjează dacă te intreb cum te numești?

    - Jungkook! Tu ești....?

    - Jaehyun și singur în caz că ești curios.

    - Nu eram, dar e bine de știut.

    - Ai de gând să îmi spui ce faci singur într-un parc pentru copii?

    - Unu la mână cine spune că nu sunt un copil? Și doi și tu ești aici.

    - Eu am venit cu nepoțelul meu de cinci ani. Jaewin! Îi face cu mâna unui copilaș de-a dreptul adorabil. Copilul vine ca un titireț spre noi.

     - El e iubitul tău? Întreabă micuțul în "șoaptă".

    Zâmbesc involuntar la spusese acestuia.

      - Abia l-am cunoscut.

      - E frumos, mult mai frumos decât  fostul tău iubit!

     - Era fata, Jaewin!

     - Fata aceea semana cu un barbat! Nu-mi placea fața ei!

      - O să vezi cum e când mai crești!

      Pufuletele acesta micuț mă apucă de mână și îmi arată toboganul cu o fățucă de cățeluș plouat. Nu pot să rezist la așa ceva plus că îmi era dor să mă dau într-unul din astea.

      Mă bucur că a fost renovat acum nu mai ai în ce sa te agăți.

      Jaehyun se uita amuzat la noi. Ii se părea amuzantă toată situația. Nepoțelul lui de cinci ani nu seamănă deloc cu el. Oare chiar sunt rude?

      Mă îndrept spre el cu un mic zâmbet. Copilul s-a dus fuguța la mama lui presupun.

     - Nu prea semeni cu nepotul tău.

     - Aa..legat de asta.

     - M-ai mințit?

     - Nu știam cum să încep o conversație cu tine. Am presupus că îți plac copii dacă tot erai într-un parc, dându-te pe leagăn.

     - Ai inventat o intreaga poveste care implica un copil doar ca să vorbești cu mine?

     - Voiam să te cunosc mai bine.

     - Drăguț...nu a mai făcut nimeni asta pentru mine. Dă-mi timp o săptămână ca să mă hotărăsc dacă vreau să ne cunoaștem mai bine, ok? Peste fix o săptămână ne vedem aici la aceeași oră?

     - Bine. La revedere, Jungkook!

     - Pa, Jaehyun!