Please, don't hurt me

Capitolul 12 - Afectat - Jimin

        Cât mai avea de gând să îmi ascundă? Chiar credea că pot fi atât de orb și prost încât să nu observ? Cinci minute stupide din ora asta și mă duc la Kim fițe de doi lei Taehyung să îi spun. Sper să înceteze totul dacă află și el până la urmă.

        Nu am mai apucat să ascult tot ce spunea profesorul pentru că am ieșit pe ușă imediat ce am auzit soneria. Am încercat toată ziua să dau de Taehyung, dar nici urmă de el. S-a evaporat peste noapte sau se ascunde prin tuneluri secrete? Dacă nu îl găsesc nici în parcare îi fac pană la mașină. Astăzi nu avea cine să mă impiedice să îi zic vreo două pentru că Jungkook a fost trimis acasă de către director. Vânătăile alea devenise din ce în ce mai evidente, iar eu care eram mereu lângă nu le-am observat. Mă simt oribil că nu am putut să fac nimic pentru el. Avea nevoie de mine, iar eu alergam după atenție în stânga și dreapta. Îl căutam peste tot și el era în parcare?

     - Poți să privești în jur la persoanele care ți-au fost alături, măcar o dată?

     Era prea ocupat cu masina sa idioată ca să își întoarcă capul. Jungkook nu merită una ca asta și astăzi a venit ziua să îi spui și lui asta.

      - Ai nevoie de atenția mea?

      - Ești dobitoc...

      - Jimin, încerci degeaba nu te plac!

     Nu voi cerși niciodată iubirea cuiva, și în niciun caz al lui. Merit mai mult!

     - Nu am nevoie de iubirea ta, nu am ce să fac cu ea. Efectiv e de pus la gunoi. Tu nu știi să placi pe cineva, iubit nici atât.

     - Nu știu de ce mai încerci răspunsul e tot nu.

     - Ai dreptate... conversația asta nu-și are rostul...

     Offf! Îl credeam mai inteligent până acum. Trebuia să fac asta pentru prietenul meu, dar era inutil să încerc să îi explic ăstuia ceva.

     - Tu ești cel care m-a cautat toată ziua.

     - Deja regret și ca să ști nu am venit pentru asta, dar nu meriți să afli!

     - Nu mă interesează nimic ce are legătură cu tine.

     - O să regreți tu!

    Jungkook a avut mereu o parte în inima ta de gheață chiar dacă nu vrei să o recunoști. Așa că o să regreți că nu mai lăsat să îți spun acum când încă puteai să faci ceva.

     - Regret că nu ți-am spus nu de atunci.

     - Ha ha! Ce-a mai mare greșeală a mea a fost să îmi placă de o persoană ca tine, și ști și tu bine că ai aflat întâmplător, așa că nu te mai da mare.

    Urma să explodez în cel mai groaznic mod posibil. Eram plin de nervi și nu aveam cum să mă duc la Jungkook să îi povestesc ca să mă descarc.

      - Park, mi-am dat seama după cum mă priveai, cum încercai să te bagi în seama cu mine folosindu-l pe Kook.

      - Discuția asta se încheie aici! Vorbesc cu pereți, până și ei ascultă mai bine.

     - Te pup!

     Strigă mai mult în batjocură. Cum nici eu nu m-am lăsat mai prejos i-am arătat degetul mijlociu și am plecat de acolo. Noroc cu fața, comportamentul său e de nimic. Când să ies pe poarta școlii sunt luat în brațe de Hoseok care apăruse de nicăieri. Oricum nu l-aș fi observat chiar dacă era lângă mine. Mă despart destul de repede din îmbrățișarea sa sufocantă. Să fiu drăguț e ultimul lucru de care aveam nevoie acum. Zâmbetul acela larg și arogant îmi dă o stare nu prea placută. Așa lipicios a fost și când l-am cunoscut?

     - Cam urâtă vremea pe afară, nu vrei să mergem la mine acasă să ne uitam la un film?

      Replica e mult prea expirată ca să mai meargă în ziua de azi. De ce nu a zis să mergem la baie ca să îl ajut să se spele pe mâini? Băieți ar trebui să fie mai inventivi dacă vor să agațe ceva de calitate.

     - Mie îmi plac filmele la cinema și să fie 3D dacă înțelegi. Nu mă mulțumesc cu puțin și crede-mă nu poți duce.

   Am trecut pe lângă el fără să mai ascult ce avea de zis. Proastă idee de a încerca să se culce cu mine și pe un pariu stupid.