Please, don't hurt me

Capitolul 3 - Prezența ta

     Draperiile se mișcă neuniforn din cauza vântului haotic de afară. Ceasul parcă s-a oprit în loc, aceastea sunt cele mai lungi minute din viața mea. Și eu nu știu dacă ar trebui să mă bucur de ele sau ar trebui să mă rog să se termine o data.

      Nu știu ce cauți tu aici sau măcar dacă frecventezi locul ăsta. Nu te uiți la mine, nu că m-aș fi asteptat la altceva din partea ta. În schimb te-ai holbat la Jimin de când ai venit. Sunt recunoscător că nu te apropi de el, altfel ar fi trebuit să vorbesc cu tine chit că am spus că nu o să o mai fac până nu vi tu la mine.

     Jimin nu pare să îți fi observat privirea insistentă ce s-a fixat pe el. E pierdut în gândurile lui și eu nu am curajul să mă apropi ca să vorbesc cu el. Aș fi prea aproape de tine...

      Îmi întorc capul spre ușa care tocmai s-a izbit de perete cu putere. Yoongi este urmat de un băiat roșcat puțin mai înalt decât el. Băiatul are un zâmbet de milioane, e chiar mai orbitor ca soarele. Planetele de acum încolo ar trebui să se rotească în jurul lui.

     - De ce încă vorbești cu mine?

     - Norocul prostului ce să zic?!

     - Hoseok, am deja draci nu încerca să vezi de ce sunt în stare. Nu o să îți placă ce iese.

     - Cine mi te-a supărat?

     - Nu mai e de mult treaba ta! Și nu încerca să te prefaci că îți pasă.

     - Dacă e vorba de Sehun...

     - Nu mă mai interesează cu cine ți-o tragi.

    Toți cei cinci elevi din sală aveau capetele ațintite spre cei doi. Aș putea să presupun că au avut o relație nu prea reușită, terminată în urma unei trădări din partea cuiva. Are un zâmbet cam strălucitor pentru o persoană capabila de așa ceva. Aparențele înșeală și acesta e doar un alt exemplu vizibil din aceasta minunată școală.

     Cei doi se așează în spatele continuându-și cearta de mai devreme. Măcar acum e mai puțin evidentă și mai silențiosă. Norocul meu că aud tot și nu o să mă plictisesc, nu?

     - Vrei să vorbim despre asta?

     - Aș vrea să nu mai vorbim deloc.

     - A fost o greșeală...doar nu crezi ca acum îmi fug ochii după fiecare tip care arată bine. Uită ce am zis tipul ăla e bombă!

    Își mută degetul arătător spre Jimin?

    - De câte ori vrei să îți zic că nu îmi pasă? Și doar ca fapt divers oricum nu ai șanse.

    - Tu crezi ca ai avea mai multe?

    - Decât tine da!

    - Să vedem cine îl cucerește primul!

     Discuția lor a degenerat mult și nu îmi place unde s-a ajuns. Lui Jimin îi plac jocurile, iar acum că doi băieți se vor ține după el nu cred că ar fi o problemă.

     Trebuie să mă așez lângă Jimin ca să aflu ce tot face de e pierdut in gândurile lui. Când mă așez lângă el își închide repede caietul. Ascunde cumva coduri secrete și nu am voie să văd?

    - Ești cam popular printre seniori. Îi fac cu ochiul.

    - Ce vrei să spui? Mă privește nedumerit.

    - O să cam stric toată distracția, dar vezi că aia doi au pus ochii pe tine.

    - El nu e...

    - Cine?

    - Cred ca doar mi se pare. Ar trebui să dorm mai mult, somnul își spune cuvântul.

     - Și mai am ceva să îți spun.

    Îmi mut privirea să văd dacă încă te uiți încoa. Am făcut contact vizual mai mult decât m-aș fi așteptat. Am văzut un zâmbet figitiv pe chipul tău. Doar gândul că ar fi pentru mine îmi face inima să bată mai repede.

      - Jungkook? Mă mai auzi? Îmi strigă Jimin în ureche.

      - Ce s-a întâmplat?

      - Ce s-a întâmplat strig la tine de mai bine de cinci minute? Unde îți e gândul?

      - Aș putea să te întreb același lucru...

      - Detenție s-a terminat. Ne anunță directorul care tocmai și-a făcut apariția în clasă.

      Mi-am mutat privirea din nou asupra ta. Ți-ai luat ghiozdanul și ai părăsit clasa. Ceilalți ți-au urmat exemplu și au plecat. Doar eu nu am putut să mă ridic. Ai plecat iar fără să te uiți înapoi și fără să îmi dai vreo explicație. Nu că aș asteptat una acum, tu nu ai fost în stare nici atunci să îmi oferi una.

      - Mergem? Mă întreabă brondul care probabil s-a plictisit să mă aștepte.

      Încuvintez din cap fără ai mai rosti vreun cuvânt. Nu mă simt capabil să vorbesc acum. Încă ai o mare influență asupra mea, chiar dacă nu ești conștient de asta.