Please, don't hurt me

Capitolul 10 - Adevăratul tu

   Îl priveam pe Jimin de zece minute mâncându-mi cerealele liniștit. Încercam să mă gândesc la un mod drăguț prin care să îl pun să îmi explice ce am facut ieri. Nu o să dau vina pe el pentru nimic altfel presimt că o să mă mintă în legătură cu ce s-a întâmplat.

    - Te-ai distrat ieri?

    - Nu mai bine ca tine. Cât de liniștit poate să mănânce cerealele alea?

     - Am făcut ceva ce nu ar fi trebuit?

     - Te-ai tăvălit pe toate mesele făcând schimb de saliva cu toți necunoscuți care arătau deplorabil.

     - Te urăsc atat de mult. Tu ce făceai în tot timpul asta?

    - Îmi savuram băutură privindu-te. Doar nu credeai că îmi făceam griji pentru tine, nu?

    Îmi venea să îi pun bolul în cap ca să îi șterg rânjetul stupid de pe față.

     - Glumeam! Trebuia să îți vezi fața mai aveai puțin și mă sugruma-i cu șiretul de la adidas.

    Am luat primul lucru pe care l-am găsit lângă mine și l-am lovit, norocul lui că era o pernă destul de moale.

   Ce ar urma să îmi spună aș fi preferat să rămână pierdut pe undeva și să nu îmi amintesc. Nu pot să îmi imaginez cum ar fi trebuit să stea Jimin și Taehyung în aceeași mașină  fără să se bată sau măcar înjure unul pe altul. Și bietul Jaehyun care a trebuit să asiste la tot circul inutil pe care l-am provocat cu beția mea.

    O să îl sun să mergeam împreună la școală. Blondul meu preferat mi-a tras clapa ca să se întâlnească cu cuceririle lui. O să se ardă atât de rău și am vaga impresie că e conștient deja de asta. Nu am cu ce să îl ajut dacă fuge de mine.

    Am ajuns în stație așteptându-l. Astăzi eram pregătit să îi spun. Mi-am trecut mâna prin păr aranjându-l câtuși de puțin. Nici eu nu știu de ce mă aranjez. Acum ce ar trebui să fac? Să mă prefac ca nu îl cunosc pe Tae sau să ne împrietenim din nou?

     Îmi este întinsă o doză de suc de către o mână cunoscută. A ajuns până la urmă. Prințesele chiar se lasă așteptate.

     - Cine îți bântuie gândurile?

     - Mă gândeam la ora de istorie. Am test și nu am reușit să învăț nimic. Mint cu nerușinare. Ce test, nici măcar nu am istorie azi?!

    - Te simți mai bine?

     - Îmi pare rau pentru ieri...

     - Pentru asta sunt prieteni, nu? Nu îți face griji.

     - Jaehyun, pot să îți spun ceva fără să te superi? Chiar vreau să rămânem prieteni. Ești de treabă și simpatic, dar nu îmi place în felul ăla de tine.

     Am reușit să îi spun până la urmă. Mi-am luat o piatră de pe inimă. Jimin o să fie mândru de mine.

     - Stai liniștit și eu voiam să îți zic ca îmi place de verișoriul tău. Mă gândeam ca ai putea să îmi pui o vorbă bună dacă tot vă înțelegeți atât de bine.

     Chiar nu mă place? Atunci de ce mi-a cumpărat flori? Ce spun eu aici sunt așa fericit că simțim la fel și nu trebuie să mă simt ciudat în preajma lui că l-am refuzat după ce am ieșit...

     - Vorbești de Namjoon?

     - Da, e atât de minunat şi inteligent. Își scarpină ceafa zâmbind visător.