Please, don't hurt me

Capitolul 13 - Surprins

       Mi-am început dimineața excepțional. Verișorul meu s-a transferat la liceul meu și s-a mutat la mine. A fost complet dezamăgit de mine că am putut să îi ascund tot ce mi se întâmpla, atât el cât și Jimin. Ambi stăteau pe canapeau mea bârfindu-mă. Cine ar fi știut că se pot înțelege atât de bine la urma urmei?

      Jimin pare destul de prins în lumea lui și tot evită să îmi spună ce îl frământă. S-a îndrăgostit de ăia doi în același timp sau ce poate fi mai rău de atât? Hoseok nu pare genul de băiat care ar sta doar cu o singură persoană, iar Yoongi e o fire prea rece și distantă. Blondinul meu are ceva să îmi spună și nu va scăpa de mine până nu aflu. Asta mi-am spus toată ziua și încă nu am reușit nimic. A dispărut de lângă mine cât i-am arătat școala lui Namjoon și a apărut tocmai când am terminat. L-am sunat de câteva ori, dar nu a răspuns. Mă evită oare?

        - Ți se pare că Jimin se comportă ciudat?

      Mă uitam la Namjoon care mă privea ca pe un copil problematic.

        - Nu-l cunosc atât de bine, dar orice ar fi are legătură cu tine.

      Ar trebui să fie medium sau psiholog. E un geniu chiar și când nu e unul. Acum trebuie doar să îl găsesc și să îi spun că poate avea încredere în mine legat de orice. Prietenia pe primul loc, nu?

       - La școala asta învață și fostul meu, sper să nu dau prea curând de el.

       - Narcisitul?

     Fac eu pe prostul. Jin încă nu știe că ești aici și am mari șanse să treacă ziua de azi și să nu vă observați unul pe celalalt. Încă trei ore și putem pleca acasă.

     M-am despărțit de Namjoon și mi-am cautat sala pentru următoarea oră. La biologie sigur trebuia să dau de blond. Cum am și zis era în ultima bancă de două persoane singur. Mi-a păstrat loc... poate nu mă evită defapt. Mă așez lângă el determinându-l să se uite insistent la mine.

      - Hoseok sau Yoongi au legătură cu fața ta posomorâtă?

      - Nu chiar, poate puțin.

    L-am luat în brațe știind că el mereu face asta cu mine când nu mă simt bine.  Îmbrățișările sunt medicament pur pentru suflet.

       - Vrei să îmi povestești?

       - Nu-i mare lucru. Dacă e ceva o să scap foarte ușor de ei fără resentimente.

      E atât de ușor de zis, dar eu nu am reușit nici acum să scap de sentimentele mele pentru Taehyung. Zilele trec și parcă nimic nu se schimbă. Mi-am întors privirea la blondin care mototolea o bucată de hârtie. Vedeam în ochii lui regret. Nu era o situație plăcută pentru el și abia rostea cuvintele. Namjoon avea dreptate chiar are legatura cu mine ceea ce se întâmplă cu el.

        - Jungkook, chiar îmi pare rău că...

      Nu a mai apucat să îmi spună că atunci se deschisese ușa de la clasă, și un coleg ne-a anunțat că e o bătaie pe hol. Inițial nu am vrut să mă ridic să văd cine era pentru ca nu sunt fanul bătăilor sau certurilor, dar când am auzit că ești implicat am ieșit cât de repede am putut din clasă. Nu mi-a mai păsat de nimic în acel moment. Am fost surprins să văd că îți iei bătaie de la ...Jin? Când să mă duc să îi despart ma prins vărul meu de mână trăgându-mă înapoi.

      - Stai locului că rezolv eu!

    Îmi spune sigur pe el și nu a mai asteptat nicio clipă ca să se îndrepte spre cei doi. Pe când eu am rămas blocat acolo cu Jimin, care încerca să mă scoată din transă fără folos.

        - VOI DOI ÎNCETAȚI!

      Jin și-a ridicat capul spre sursa zgomotului și s-a oprit dintr-o dată. Presupun că era surprins să îl vadă aici. Au început să se certe aruncându-și cuvinte grele unul altuia. Mi-am întors privirea spre tine și am constatat că te uitat deja la mine. Inima mi-a bătut mai repete decât de obicei. Ți-ai șterg sângele de pe buză și ne-ai privit superior pe toți. Așa îmi arăți că ești bine? Puteai să te prefaci mult mai bine, măcar pentru aparențe. Ca știu că nu te interesează deloc părerea mea.

      - Crezi că e bine?

      - Îmi pare rău că nu a fost lovit mai rău!

      Cam sadic. Adică știu că blondul îl disprețuiește, dar nu credeam că i-ar vrea răul.