Please, don't hurt me

Capitolul 11 - Neașteptat

      Încă o lovitură primită, încă o lacrimă ce stă să cadă, încă o persoană care mă uraște doar din cauza faptului că te cunosc pe tine. Ai fi mândru să știi că ai ajuns unde îți doreai mereu. Cel respectat de toți, popular, înconjurat de fete și băieți cărora nu le ști nici numele. Am privit din totdeauna lumea diferit de tine. Mereu vedeai defectele din oameni, părțile rele și îi criticai și pentru cele mai mici greșeli. Pe cât eu eram drăguț cu toți chiar dacă nu vorbea nimeni cu mine. Te aveam pe tine pe vremea aia și nu conștientizam că e un sentiment oribil de care voiam să scap și nu reușeam.

      Îmi pun mână pe față atingându-o ușor. Auci! Semnul acesta va fi greu de ascuns de ochii ageri ai blondului. Noroc că azi nu vine la școală din cauza unei răceli banale. Mă ridic de jos și îmi scutur hainele pline de praf. Sângele nu se întinsese atât de mult pe față sau cămașă. Puteam intra în școală ca orice copil normal ce nu e agresat aproape zilnic. Aveam să îmi petrec orele fiind mai mereu atent și apoi aș fi plecat acasă pentru a mă odihni.

        Când să întru în școală simt cum sunt tras de încheietura mainii în spate. Din instinct închid ochii și îmi las capul în jos fiind pregătit pentru următoarea lovitură. Lovitura întârzia să își facă apariția. Îmi făcusem curaj să deschid ochii că îi văd fața. În fața mea nu se află nimeni altul de cât seniorul Kim Seokjin. Nu e prea frumos ca să se apropie de cineva ca mine? Oare dacă îi cer politicos să mă lase în pace o să plece?

        - De cât timp se întâmplă?

      Realizasem din prima la ce se referă și îmi căutam un mod de scăpare. Mă văzuse și de aia venise la mine. Mă uitam la el cu o privire neutră, sperând să renunțe.
  
        - Vino cu mine...

       Doar dădusem din cap că da și îl urmam fără să pun nici măcar o întrebare. Aveam încredere oarbă în persoane, unul din defectele mele. Mașina acestuia era parcată chiar în fața școlii. Pentru un asemena tip era evident că avea o mașină pe măsură. Oare mă ducea acasă ca să mă spună alor mei? Sau mai rău lui Jimin?

          - Nu ar trebui să îi permiți nimănui să te rănească, nici măcar verbal.

       Avea dreptate și o știam atât de bine.

          - Oricum nu o să se oprească chiar dacă ripostez.

       Speram să nu audă însă răspunsul său a venit aproape imediat.

          - De acum încolo o să stau în pauza de prânz cu tine și o să vin să te i-au și să te duc la școală.

         - Nu e nevoie să faci asta și nici nu ai vreun motiv să o faci.

         - Îmi amintești de mine la început când credeam că nu pot schimba nimic dacă o să fiu la fel ca ei și uită-mă aici. Oamenii nu mă mai urăsc pentru că sunt frumos, acum mă admiră.

        Cineva ca el a fost bătut în trecut? Aveam să îi zic da doar ca să nu îl supăr. Va fi suspect pentru blondin dar asta e. E prietenul meu și trebuie să mă înțeleagă în momente de genul. Oare se simte mai bine sau încă are febră?

          - Îmi poți da un șervețel te rog?

         Când deschide torpedoul cade o poză cu cineva foarte cunoscut pentru mine. Nu apuc să văd bine fotografia și așteptam să o ridice. Curiozitatea mă ardea să întreb cine e persoana respectivă.

           - Iubita ta?

           - Fostul iubit...

         Îmi întinde fotografia și rămân șocat pentru câteva secunde. Vărul meu a ieșit cu... ce? Ar trebui să îi spun lui Jin că îl cunoasc pe fostul lui iubit și că pot să le fac lipeala din nou?

            - Îl mai iubești?

           Aveam nevoie de garanție că se merită totuși. Cine știe ce persoană e de fapt când e într-o relație.

           - Da, e singura persoană pe care am putut să o iubesc.

         Vedeam o urmă de regret pe chipul său trist. Suferea după el și se vedea clar. Așa am suferit și eu. Kim Taehyung ai fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, dar și cel mai groaznic.

           - Namjoon e verișorul meu și aș putea să te ajut să vorbești cu el. Poate vă împăcați dacă îți pun o vorbă bună.

           Chipul său s-a luminat în urmatoarea clipă și atunci mi se umplese golul din suflet cu bucurie. Eram fericit că puteam face ceva bun.

           - Acum suntem chit și nu trebuie să te simți prost că te ajut.

          - Daca nu sufli niciun cuvânt în fața lui Namjoon despre asta.

         - Mă gândeam că asta o să spui.