Iubeşte-mă aşa cum o fac eu |Yoonmin|

Capitolul 2

    
    Vineri. Pe cât iubeam ziua de vineri, acum o urăsc din tot sufletul meu din cauza meditațiilor. Urăsc facultatea şi tot ce ține de ea. Nu înțeleg rostul tuturor definițiilor şi toate adunate! În loc să facă ceva care chiar să atragă elevii, în schimb ei ne bagă materie inutilă în gât.

     --- Park Jimin! Nu am toată ziua să stau după tine. Mai am şi alți elevi care vor veni, nu eşti singurul!

     Vocea pițigăiată a nebunei răsună în toată camera. Mă mir dracu că în poate vorbi.

   ---De aceea vă plăteşte tata să mă faceți să înțeleg, nu ca să țipați la mine. Doar nu doriți cumva ca numele să vi se păteze, o ameninț având un zâmbet şiret.

    --- Voi copii de bogătaşi doar asta ştiți, banii rezolvă orice. Prea bine, în cazul acesta nu este nevoie să o faci tu, eu nu mă mai enervez pe tine şi renunț.

    Îşi scoate telefonul, care este ultimul model de Iphone şi sună în grabă pe cineva. Nu o cred în stare să facă aşa ceva, sunt foarte mulți bani la mijloc.

     Când îi aud numele tatei înghit în sec. Cu siguranță are probleme mentale, îmi spun în gând fiind atent la conversația celor doi.

   Primesc un mesaj de la şofer că mă aşteaptă în parcare. Îmi strâng lucrurile şi ies făra a-i adresa un cuvânt în plus. Ce-i drept, şi eu i-am cam făcut zile fripte, nu am cum să neg.

     --- Unde doriți să mergeți? Mă întreabă şoferul.

    --- La domnul Juwoon acasă, te rog, îi replic nonşalat.

     Sper doar să nu fie prea dezamăgit de mine având în vedere că profesora a renunțat, nu eu.

    Toată villa ştie cât de apropiat eram de acest bărbat, şi singurul pe care îl  ascult cu cea mai mare seriozitate. În cazul părinților, meh...îi mai le luam vorbele peste picioare, nu le dădeam importanță sau pur şi simplu le ignoram.

    Casc plictisit, îchizând ochii şi meditând la cele întâmplate azi. Partea bună este că nu mai am meditații, şi partea rea este că tata iar va face ditai' concertul că nu sunt responsabil deloc. Eh, nu că ar fi mare pierdere pentru domnul Park care se laudă televiziunii că se şterge cu bancnotele la fund.

    --- Am ajuns, anunță şoferul.

    --- Îți dau mesaj când să vi după mine, spun înainte să trântesc portiera Jaguar-ului. 

    Bucuros precum un copil mic, străbat scurtul trotuar din mijlocul curții medii până ajung la uşa din față a casei ce o consider de mii de ori mai primitoare decât cea de unde locuiesc eu.

    Trupul destul de micuț al femeii mă întâmpină cu zâmbetul cald pe buze poftindu-mă înauntru. Mă descalț la intrare şi iau papucii de casă urmărind-o cuminte până la bucătărie. Încă de la intrare am simțit mirosul apetisant al preparatelor proaspăt făcute de dânsa.

    --- Tocmai ce voiam să servim masa, ai venit la momentul potrivi, scumpule.

    Iau un loc în capătul mesei, acolo unde stau de foarte mult timp. Este ca un fel de "tradiție", fiecare are locul său.