Iubeşte-mă aşa cum o fac eu |Yoonmin|

Capitolul 20

Persoana a III-a

   

 
 

    Noaptea şi-a lăsat mantia întunecată şi împodobită cu stele strălucitoare dar şi luna măiastră peste Busan. Luminile artificiale îți luminează mult mai mult calea pentru a evite posibile accidente.

     Cerul este senin, cupluri de toate vârstele îşi afişau iubirea în public şi făcând chiar şi o scurtă plimbare una romantică, cel puțin după aparențe. 

   Yoongi s-a întors acasă după câteva ore bune de la plimbare, care a sfârşit în a depune amintiri ălături de Taehyung. Totul a rămas exact aşa cum a fost.

"Poate a adormit sau stă pe telefon" gândi Yoongi îndreptându-se drept spre camera sa. Apucă primele haine din față dar după se răzgândi şi le aruncă înapoi  inima bătându-i cu putere fără motiv. 

   Simțind cum frica şi panica pun încet stăpânire pe el, în linişte verifică camera de oaspeți în care este Jimin. La urma urmei este datoria sa să aibe grijă de el. Răsuflă uşurat văzându-l pe "micuț" dormind liniştit îmbrățišand o pernă.

    În aceaşi linişte decide să ignore acel sentiment cu un somn meritat după o zi lungă plină de surprize.

 
     Când s-a asigurat că cei doi băieți dorm, în special Yoongi, îşi pune planul în aplicare. Cu o cheie falsă reuşeşte să intre, evident ştiind totul de parcă ar fi al său. Nu degeaba a petrecut timp studiindu-l şi falsificând o copie după cheia originală. 

   Pe urmele sale mai sunt încă trei oameni pentru a-l ajuta. Evident plătiți.  S-au dus drept spre camera lui Yoongi cu nişte rânjete mulțumite pe fața fiecăruia, mai ales celui cu ideea.

    --- Vei plăti pentru că l-ai rănit pe Jimin al meu, urmat de cuvintele astea, sunetul ascuțit al contactului dintre palma proprietarului vocii şi obrazul lui Yoongi l-au trezit imediat. Înainte să poată spune ceva sau chiar să se mişte, o bandană cu o subsanță i-a fost pus la gură. Luat prin surprindere şi speriat, a inhalat ceea ce l-a determinat să îşi simtă ochii din ce în ce mai grei.

    --- Aşa cum ne-am înțeles, spuse vocea pițigăiată.

     Corpul lui Yoongi a fost luat brutal şi dus afară aruncat într-o dubă albă. Persoana respectivă privea toată scena cu un zâmbet bolnav pe față. Urcați cei patru în dubă, gonesc pe străzi cu viteză făcând din oameni nevinovați victime lăsând trupul lor neînsuflețit sângerând pe strada rece sub lumina lunii şi a luminiilor artificiale provenite de la becurile de străzi.

    După aproximativ un sfert de oră de condus, au ajuns în fața unei clădiri care cândva a fost un cămin pentru mai multe familii cu un trai decent acum fiind părăsită şi mai să se prăbuşească în orice clipă.  Cel din spatele acestui plan nu se oboseşte să-şi ascundă rânjetul mulțumit de reuşita sa. Asta este doar începutul a ce urmează să se întâmple.

    Yoongi a fost aruncat pe salteaua veche şi ruptă în unele zone care se afla într-un colț al încăperii în care a fost dus. Camera nu are geamuri, doar o uşă  metalică prevăzută cu gratii la exterior.  Temperatura este scăzută.

   --- Puneți-i cătuşele, comandă bărbatul.

   Jigodie, vei primi ceea ce meriți. Vei implora milă din partea mea. Vei regreta ziua în care te-ai născut şi poate, poate chiar voi face un bine tuturor scăpând de tine pe vecie. Aceste cuvinte îi trec prin minte privindu-l pe Yoongi.

   Mare parte din plan şi poate chiar cel mai greu este îndeplinit cu succes. Vorbind sincer, e greu să răpeşti pe cineva dintr-un bloc unde locuiesc foarte mulți oameni şi mai să fie cineva cu el în apartament. Norocul a fost de partea lor şi nu i-a văzut nimeni.

   --- Gata, şefu. Mai aveți nevoie de noi?

   --- Nu. Aici aveți banii promişi, i-a întins o geantă plină de bani.

    Cei trei au plecat îngroziți de acolo. Asta a fost prima lor dată când răpesc pe cineva şi ca povestea să fie şi mai riscantă acea persoană să fie şi vie. Yoohyun, Jeowoon şi Eonyong sunt cunoscuți ca hoți de buzunare însă nimeni nu are dovezi clare asupra lor. Şi cum omul face orice pentru o sumă de bani, au acceptat oferta sa din a-l ajuta să răpească pe cineva.
 

    Pe partea cealaltă a poveştii, Jimin se trezise speriat în urma unui coşmar. Locul fiind total necunoscut pentru el şi nedorind să îşi bage nasul în treburile persoanele ale celui mare,  dorea să îi ceară lui Yoongi un calmant dar, când a văzut patul gol panica a pus stăpânire pe el. L-a sunat de nenumărate ori, i-a trimis mesaje, totul fiind înzadar. Telefonul său era pe jos pe modul silențios. Trecut cu mult peste miezul nopții, respirând sacadat din cauza plânsului a sunat autoritățile dându-le ultimele informații pe care le ştiu, cum a ieşit la o plimbare şi de atunci nu l-a mai văzut din cauza că a decis să se culce.

   
   Jimin simte o durere cumplită. Ştiind că persoana iubită poate fi expusă la orice pericol doare foarte tare.

   --- Tot ce e rău se întâmplă din vina mea. Dacă Yoongi va păți ceva niciodată nu mi-o voi ierta. Spuse el ca într-o şoaptă de parcă cineva ar fi putut să-l audă.

    --- Te rog frate să ai grijă de el. Te rog mult frate. 

   Tot ce poate face Jimin în momentul de fată este să aştepte cu inima în dinți veşti de la autorități. Ce ar putea face el? Totul ar fi înzadar. Doar speranța i-a mai rămas. Ar fi în stare să facă aproape orice pentru a-l salva, pentru a-l ştii teafăr şi în siguranță chiar dacă asta ar însemna ca să nu-l mai vadă. Fericirea lui Yoongi contează mai mult pentru el. Ştiindu-l pe Yoongi în siguranță a devenit o sursă de fericire pentru el. Zâmbetul său este imprimat în mintea sa precum un tablou prețios.

   Dacă asta nu e iubire, atunci nu se poate explica ce este.
  

   ____________________________
Nu, nu am murit.
Îmi pare rău pentru absența bruscă, profesorii s-au trezit în penultima săptămână de şcoală că nu avem note suficiente şi deşteapta de mine a prins o răceală urâtă.
Voiam să vă mulțumesc peste 2k de  ochişori. 😭❤