Iubeşte-mă aşa cum o fac eu |Yoonmin|

Capitolul 26

  

    Aşteptam cu inima în dinți ca doctorul să iasă din salan pentru a-l putea vedea. Cei prezenți aici, şi ei la rândul lor par a fi în stare să dea buzna înauntru. Nu puteam sta într-un loc, simțeam că totul se micşorează în jur.

    Deşi ştiu sigur că este pe mâini bune acum, tot nu pot sta liniştit, nu după toate cele întâmplate. Sper doar ca Oli să putrezească în închisoare pentru ceea ce a făcut cu el. Atât îi doresc. 

   Îndată ce doctorul şi câteva asistente au păşit afară, ne-am îndreptat imediat la ei pentru informații.

   --- Pacientul a pierdut destul de mult sânge ce-i drept, o asistentă s-a oferit să-i doneze sânge, bineînțeles că are aceeaşi grupă sanguină ca el. I-am dezinfectat tăieturile şi rănile. Eu v-aş sfătui să-l lăsați să se odihnească acum. Doctorul plecase. Familia sa a intrat înauntru, eu cu mama fiind încă pe hol.

   Se poate auzi cu uşurință cum mama sa plânge, dar nici prea tare cât să se poate trezi. Tatăl său a ieşit în grabă de acolo, doar pentru a reveni cu o sticlă de apă. Am reuşit să-i analizez puțin trăsăturile. Are cearcăne, pare obosit atât fizic cât şi psihic.

   ---Ți-am mai spus că nu am cum o sumă atât de mare! Pentru numele lui Dumnezeu, cinci milioane de dolari este exagerat de mult! Ştii ceva, las-o baltă. Dacă observ că lipsesc bani nu mă aştepta să vin calmă acasă. Apelul se încheiase aici. Parcă pot vedea fumul ce iese din urechile mamei.

   --- Ce s-a întâmplat? am întrebat-o curios deşi ştiu că este vorba despre aşa-numitul meu  tată.

   --- Tatăl tău nu are destule maşini şi mai vrea nu ştiu care maşină şi are nevoie de un cinci milioane de dolari. Omul acela nu îşi mai dă seama când exagerează.

   --- Este prea mult dintr-o dată o sumă atât de mare! am simțit cum sângele se îngheață pe loc.

   --- Asta am spus şi eu, dar nu, că el ştie mult mai bine decât ştiu eu. 

****

   Am ajuns acasă de la spital la oră destul de târzie a nopții. Yoongi din fericire de atunci tot doarme, de acum putând să se odihnească suficient şi cât are nevoie. Voiam să-mi petrec acolo noaptea, doar că din cauza programului de vizită nu a putut fi schimbat pentru mine, adică doar să mă lese pe mine să rămân acolo cu el. Reguli stupide. Nu înțeleg ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut o excepție.

   Tata îşi face apariția de care nimănui nu-i era dor. Analizează rapid încăperea mai să înghețe când văzuse ceva. Îmi întorc privirea spre direcția în care se uită el dând de ochii trupul mamei stând drept şi mâinile încrucişate la piep privind drept înainte de zici că voia să vadă prin corpul lui.

   --- Ce ți-am zis despre a nu lua bani?!  Tu chiar nu înțelegi că în această perioadă nu o ducem bine?

   Țipătul mamei m-a făcut să tresar speriat. Am mai auzit-o țipând şi am mai văzut-o nervoasă, dar nu atât de tare. La fel ca şi mine, tata la rândul lui tresărise, asta tot neoprindu-l din a-şi ridica tonul încercând să pară tare. Se vede că nu prea are curaj în fața ei când este aşa.

   --- Şi ce vină am eu? Aproape toată ziua mi-o petrec supravechând cine ştie câți angajați şi tot eu nu am drep să-mi iau o mică parte din bani? Strigase el înapoi fiind revoltat, sau încearcă să fie şi nervos.

   --- Omule, a-ți lua partea din bani este una, însă să cheltui o sumă mare de bani şi să-i cheltui aiurea este un alt lucru. Zi-mi tu mie pentru ce-ți mai trebuie încă maşini când deja ai o colecție întreagă nou nouțe!
  
   --- Eşti incredibilă, tu ai pretenția ca eu să umblu cu rablele acelea care sunt de acum câteva luni cumpărate? N-o să se întâmple.

Câte mofturi pe el.

   Eu ascultam cuminte şi atent toată cearta de pe locul meu nemişcând un deget.  Dacă cineva m-ar fi văzut, cu uşurință m-ar fi putut confunda cu o statuie.  Nu sunt sigur dacă toate cele spuse de ei sunt doar spuse la furie, în opinia mea după un timp de analizat comportamentele sale zic că există un strop de adevăr din partea amândurora.

   M-am cărat tiptil în camera mea unde m-am aruncat în patul cel mare aterizând pe aşternuturile parfumate puternic datorită detergentului. Am inspirat adânc închizând şi ochii în acelaşi timp.

   Vreau ca ziua de mâine să vină cât mai repede pentru a-l putea vedea şi vorbi cu el dacă doreşte şi el asta. Țin să-i reamintesc cât de dor îmi era de el, de vocea sa, de zâmbetul său, de atitudinea sa serioasă şi de tot ce este legat de Min Yoongi. Vreau să-l pot strânge în brațe şi să uităm de acest  capitol oribil din viețile noastre şi să trăim fericiți deşi, viața nu este o poveste de adormit copiii. Doresc să fie bine deoarece răul vine neinvitat şi face cauzează   dauni de nu mai ştii din ce parte să rupi ca să fie bine.  Acum că ştiu faptul că l-am găsit şi se va vindeca îmi readuce speranța şi zâmbetul pe buze. Cu cât mai repede rănile sale se vor vindeca cu timpul mă face mult mai optimist şi parcă îmi creşte cheful de viață care era aproape inexistent...Nu pot să explic ce mi-a făcut Yoongi deoarece întotdeauna este prezent în mintea mea, îl vreau alături de mine şi să nu mai zic de buzele sale la care visasem atât de  dornic să le simt, şi cândva s-a şi întâmplat. De atunci ard pentru o altă şansă. Nu pot spune că am dezoltat o obsesie pentru el, ar fi chiar exagerat de mult, este doar că m-am îndrăgostit foarte tare de el.

_________________
Întrebare pentru viitor şi mulțumire pentru 3k de ochişori până acum. Um, ați dori să fie un capitol cu smut sau nu?