Iubeşte-mă aşa cum o fac eu |Yoonmin|

Capitolul 19

   
  Yoongi

   Câteva momente după incident, gemetele lui Jimin au sfâşiat liniştea care este stăpână în încăperi. Fără vreo explicație logică, temperatura creşte treptat şi Jimin masturbându-se chiar nu ajută, fapt ce mă determină să-mi muşc putermic buza de jos.

  Al naibii să fi Jimin, m-au excitat gemetele sale. Nu pot să mint, sună bine, accentuând mai mult latura sa inocentă. Modul cum încearcă să îşi abțină gemetele. Atât de adorabil.

    --- Hyung-ah.

    Jimin, ce îmi faci? De ce simt nevoia  de a te atinge şi de a-ți săruta buzele cărnoase atât de tare? 

    Îi ascult atent notele înalte ale plăcerii, în acest timp mă bucur şi eu de ea, corpul scăldându-se în plăcere. La auzul numelui meu, nu mi-a mai păsat de nimic şi am dat buzna peste el în baie. I-am capturat buzele care sunt Raiul în sine. Dulci, catifelate, moi...aş putea deveni dependente de ele foarte uşor.

    Voiam mai mult, mult mai mult decât un sărut. Aparent nici el nu este împotriva acțiunii mele, aşa că am trecut mai departe, coborând cu săruturile pe linia maxilarului său mai apoi am coborât spre gâtul său.

    Gemetele s-au amplificat când i-am atins un punct sensibil. Ce dracu a dat în mine, habar n-am. Însă un lucru e sigur, ambii suntem prinşi într-un moment pe care mai târziu îl vom regreta.

    Într-o fracțiune de secundă tricoul său a ajuns undeva prin baie. Pilea sa este mai albicioasă şi  atât de frumoasă. Am stat câteva momente pentru a-l admira.  Buricele degetelor mele trasau neruşinate linii invizibile pe lungimea  sternului.

(...)
 

   --- Hyung, poți să-mi împrumuți alte haine care sunt curate? Fața îi este ascunsă în pernă. Un surâs mi-a scăpat printre buze.

   --- Uite aici, i-am înmânat nişte haine curate cu care imediat a fugit din cameră.

    M-am lăsat pe spate admirând tavanul alb. Este greşit ceea ce s-a întâmplat între noi, practic i-am făcut handjob şefului meu. Minunat, altceva nu pot spune. În sfârşit găsesc un loc de muncă mai mult decât mi-aş fi închipuit vreodată ca să ce? Să ajung să-l ating şi să fac lucruri indecente cu fiul şefului meu? Şi dacă nu mă opream şi ajungeam mai departe la actul sexual în sine.

    --- Ai pățit ceva?  Îmi întorc privirea spre direcția lui Jimin care era la o distanță decentă de fața mea.
 
    --- Doar mă gândeam la ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Cred că mai bine am da totul uitării deoarece a fost totul o prostie de moment. Este cel mai bine pentru amândoi.

    Zâmbetul pe care-l avea este înlocuit cu o linie curbată în jos şi ochii încep a se umezi. Înghite în sec de câteva ori înainte de a spune ce are de spus.

    --- Pentru tine e mai bine! Eu...eu am crezut că poate puțin simți la fel pentru mine. Mi-am făcut speranțe false în tot acest timp, dar nu contează. Noapte bună.

    În urma sa trânteşte uşa cu putere. La ce se referea prin speranțe false? Ar fi absurd ca el să mă vadă mai mult ca un prieten. Îmi pare rău pentru că i-am distrus starea. Sunt o persoană îngrozitoare.

   
    Decid totuşi să las astea pe mai târziu şi poate o plimbare îmi va fi de ajutor.  L-am anunțat pe Jimin că voi lipsi un timp, am luat  prima pereche de adidaşi şi am ieşit. În timp ce străbăteam holul de la etaj, mi-am pus şi căştile pornind muzica să răsune.

   Ca de obicei, străzile sunt aglomerate ceea ce urăsc foarte tare. Însă prefer asta decât  să stau acasă unde gândurile sunt mult prea multe şi sunt într-un haos continuu. Simțeam cum încet mă sufocam cu părerile de rău şi cum am fost un prost şi l-am rănit pe Jimin fără să-mi dau seama. 

   Trebuie să îl scot din minte. Nu e vina mea că el este mult prea sensibil şi că s-a ataşat în mod greşit de mine. Este numai vina sa că toate astea s-au întâmplat...

Pe cine încerc să mint? Mă doare că din cauza mea i-a pierit zâmbetul de pe buze. Dacă se întâmplă ca data trecută nu mi-o voi ierta uşor. Zâmbetul său este mai senin, strălucitor şi călduros decât zilele de vară. Râsul şi chipul său  sunt precum a unui înger. Vocea sa este precum un cântec de leagăn. Buzele sale care te ispitesc la păcat doar pentru a le simți. El merită tot ce este mai bun, nu să îşi piardă timpul şi dragostea pură pe cineva ca mine, care nici să i-o returneze nu poate. Sunt dezamăjit de mine pentru asta.

     Timpul se scurge fără milă şi cu viteză.  Am ajuns să hoinăresc pe străzile unde obişnuiam să mă întâlnesc cu gaşca de la liceu. Mare diferență nu este față de atunci. Atâtea amintiri plăcute şi mai puțin plăcute s-au întâmplat pe aici şi chiar dacă nu era tocmai lux, era precum o scăpare de societate. Doar noi gaşca, din puținii bani pe care îi aveam şi dacă aveam noroc, câte o sticlă de alcool cu noi. Nu eram genul acela de gaşcă care să furăm, niciodată nu ne-am permis aşa ceva. Ba mai mult, ne vedeam de treaba noastră în pace până nu apărea unul cu fițe de bogătan să dea pe şeful cu noi.

Doar pentru asta nu regret mutarea la Busan. Încă îmi sunt clare amintirile şi ura ce o aveam când am ajuns aici, într-un loc străin.
 
   O siluetă a unei persone mult prea cunoscute apare în fața mea.

   --- Văd că nu ai uitat de locul nostru de locul nostru.

  --- Cum aş putea uita acest loc? Nici dacă aş vrea nu aş putea...

   --- Nu mă aşteptam să te mai văd pe aici. Trăiam cu ideea că te-ai întors acasă în Taejeon-dong.

    --- Voiam şi aveam în plan, însă...nu întotdeauna se întâmplă ce vrem.

   --- Te înțeleg amice. Eu m-am mutat aici definitiv.