Black Nightmares

8)Ca prin urechile acului

Somnul lin o cuprinsese pe Hailey,iar dacă țipele Marthei nu ar fi trezit-o,probabil că ar fi ajuns cenuşă.

-Mm .. ce se întâmplă? .. mormăi tânăra roşcată,încă adormită.

Dădu să se scoboare din pat,dar se opri la timp,căci podeaua era în flăcări.Privea cu groază cum bucăți din parchet se desprindeau şi sfărâmau delimitarea dintre etaje.Întreg nivelul avea să se prăbuşească.

-HAILEY!! Martha țipă din nou,din cealaltă parte a camerei.

Se afla în pragul uşii,iar lacrimile îi inundaseră fața.Picioarele îi tremurau,iar ochii îi erau ațintiți asupra unei zone negricioase,care fusese cuprinsă de flăcări.

Nu era o zonă.Era o persoană.Biata Catherine fusese prinsă în limbile de foc nemiloase.Abigail se afla la câțiva centimetri de ea,dar o bucată de tavan ce căzuse îi sfărâmase picioarele,precum şi abdomenul.Nu se mai putea mişca.

Era pierdută.

Uitându-se la infernul din jurul ei,Hailey simți cum înnebunea cu fiecare secundă ce trecea.Oxigenul se risipea,iar aerul din încăpere devenea din ce în ce mai intoxificat.Dacă nu avea să se mişte,avea să moară.Depindea doar modalitatea,căci o viitoare moarte era deja confirmată.

-Hailey!!

Un al doilea țipăt o scoase pe fată din coşmarul în care intrase în doar câteva minute.Încercă să păşească prin zone care nu fuseseră îmbrățisate de focul imens,dar se opri,privind-o pe Abigail.Abia mai respira şi se uita în gol,ochii împăienjenindu-se.

Dar era încă în viață,chiar dacă nu se mai putea mişca.Nu putea să o lase acolo.

-Martha,vino să ma ajuți.Nu putem .. trebuie să o luăm de aici.

-Hailey,clădirea aproape s-a prăbuşit!Suntem în mijlocul pustietății!Abigail va muri oricum!

Roşcata o privi pe Abby,sora ei mai mică,pe care o ajuta mereu.De ce să nu o ajute şi acum?De ce să fugă ca o laşă?Puteau să ajungă până afară?Sau era,de la început,o cauză pierdută?

-Caută-i pe băieți.Eu stau cu ea!

-Dar ..

-Acum,Martha!!

Cealaltă tânără se făcu nevăzută printre flăcări,în timp ce Hailey se cuibări lângă Abby,strângându-i mâna.

-O să fie totul bine.Să stai aici,cu mine.Eşti o luptătoare,ştiai?O să ajungi la facultate şi ..

Abigail încuviința uşor din cap,în timp ce o lacrimă i se scurgea pe obraz.Întredeschise buzele pentru a zice ceva,dar acestea tremurau şi îşi pierdeau culoarea.Cu ultimele puteri,schiță un zâmbet şi închise ochii.

-N-nu!Abigail,trezeşte-te,te implor!

O altă bucată din tavan se prăbuşi,blocând ieşirea din încăperea înflăcărată.Limbile de foc se apropiau mai repede ca niciodată,iar Hailey simți cum aerul era cu adevărat irespirabil.Avea să se sufoce,dacă nu reuşea să iasă de acolo.Înțelese că situația era pierdută.Singura ei şansă de scăpare era să sară pe geam.Dar ar fi supraviețuit unei căzături?Dacă ar fi căzut în cap,ar fi murit.Era acesta un risc ce trebuia asumat?

Tremurând şi respirând cu greu,Hailey se urcă pe rama geamului,inspirând aerul -mai curat- de afară.

Abigail fusese înghițită de flăcări.În locul fetei energice şi voioase,rămăsese doar o cenuşă neagră - tristă,întunecată,lipsită de viață.

Privi printre bucățile căzute,cum ceilalți o priveau din holul ce era la fel de roşiatic şi înfricoşător.Şi Iadul ar trebui să fie mai frumos ca acel peisaj de coşmar.

Julian.Jack.Martha.Cameron.Ash.George.Toți se uitau la ea.Ea se uita la ei.Dacă ar fi reuşit să ajungă la ei ... dar puteau să părăsească orfelinatul dacă ajungeau la parter? ...

Singura ei şansă de supraviețuire era să sară pe geam.Singura lor şansă de supraviețuire era speranța.Şi poate norocul.

Se lăsă încet pe spate,simțind cum plutea pe aripile unui vânt rece,ce răspândea flăcările spre pădurea întunecată.Simți cum văpaiele îi arseseră spatele.

Simți cum lovi pământul.

Simți că era vie.

Simți că ceilalți erau deja pierduți.

Deschise uşor ochii,iar tot ce văzu era un morman de flăcări.

Orfelinatul nu mai era acolo.

Se prăbuşise,odată cu viața,fericirea şi copilăria ei.

Totul era pierdut.

Nu avea să mai simtă dragostea şi bunătatea emanată de Sora Richard şi Sora Lorris.

Nu avea să se mai distreze vreodată cu fetele - surorile ei.

Nu avea să mai râdă cu băieții,frații ei.

Nu avea să se mai ciondănească cu Jack şi după să se comporte ca doi copii prostuți.

Nu avea să mai stea vreodată alături de Julian,iar visurile ei se făcură scrum.

Acesta era un coşmar,pe care nu şi-l imaginase vreodată.

Închise ochii şi speră că nimic nu s-a întâmplat.

Când se trezi,se află pe un pat de spital.Realiză că un coşmar nu se poate transforma într-un vis.I se confirmase până şi cea mai adâncă frică - era singura supraviețuitoare.

Fusese egoistă şi îşi salvase pielea,lasându-i pe ceilalți în urmă.Dar putea fi vinovată şi condamnată pentru acest fapt?

A vrut doar să trăiască.A vrut să descopere într-o bună zi cine era cu adevărat.

Însă,chiar dacă aceste idealuri încă puteau sta în picioare,sufletul ei era dărâmat.

Pierduse tot ce avuse în decurs de o noapte.

Îşi pierduse singura familie şi deşi le-ar fi găsit pe rudele ei adevărate,nu era sigură că ele vor constiui familia pe care o avuse.

Din acea noapte,viața lui Hailey Clawsgrove luă o turnătură bruscă.

Din acea noapte,înțelese că acel orfelinat,casa ei,fusese blestemat cu adevărat.Credea asta pentru că nu putea găsi o altă explicație,având în vedere că nici autoritățile nu găsiseră una.

Dar cine blestemase orfelinatul WhiteBell?

Asta avea să afle,chiar şi cu prețul vieții ei.

Deeci,în primul rând,aproape am ajuns la 1000 de vizualizări şi vreau să vă mulțumesc enorm! :* În al doilea rând,vreau să vă spun că de aici începe totul. :3 So,aşteptați să vedeți unde ne vor purta aventurile lui Hailey! ;)