Black Nightmares

35) Spre un nou început

Chicotind prin mulțime,Hailey se arătă extrem de încântată de noua ei viață.Sub supravegherea lui Mikhail,nu era deloc fata sfărâmată de griji,de trecut şi de teamă.Deşi trecuseră doar câteva săptămâni,simțea că viața ei ar fi fost aşa de la începutul ei.Uitase ce înseamnă să ai amintiri dureroase din trecut,dar şi tristețea pe care inima ei o îmbrățişase la aflarea adevărului.

Îi era bine acum - fără o iubire încâlcită şi neortodoxă care să o conducă spre neantul întunecat.

Toți clienții clubului de noapte ajunseseră să o îndrăgească.Dar,fiind ființe supernaturale,cunoşteau prea bine adevărul din spatele zâmbetelor ei dulci.Mikhail nu o putuse transforma din nou într-o creatură simplă,umană.Latura sa demonica avea să erodeze,să-i consume trupul şi să o ucidă mult prea devreme.Când timpul va veni,arhanghelul avea de gând să o aducă în Rai,alături de el,punând capăt dăinuirii neamului Evei pe pământ.

Ethan încercă din răsputeri să o găsească pe cea care fusese cândva prietena lui cea mai apropiată.Dar Hailey Clawsgrove era de negăsit - ba chiar află într-un târziu că poliția o declarase moartă,găsind urme de sânge în apartamentul ei şi în ciuda faptului că nu-i descoperiseră corpul,nu avură de ales.Prăbuşindu-se într-o noapte pe una dintre băncile singuratice ale parcului,tânărul oftă,sătul de atâtea căutări disperate.Ajunsese încet-încet la concluzia că moartea lui Hailey nu îl va ajuta la nimic.Viața lui de la orfelinat era deja distrusă,copilăria lui demult uitată,sub numele de Jack,nu putea fi adusă înapoi,iar pe Allysa sau pe Drya nu le va mai vedea niciodată .. la ce folos să mai curme o viață,care se părea că nici măcar nu mai trăia?! .. Îşi strânse în palmă colierul pe care-l purta la gât din momentul în care îi fusese dat şi simți că Hailey nu e moartă - ci dispărută din harta vieții sale eterne.Se hotărî să se stabilească pentru un timp în oraş şi să încerce să trăiască o viață normală .. câtă vreme se va putea ..

După lungi încercări,Lilith reuşi să spargă bariera creată de John şi să-l ucidă fără milă.Îl privi pe Julian,întins pe pat,plin de sânge şi fără prea multă viață rămasă în el.Şi totul din cauza acelei fete .. trebuia să pună capăt la această nebunie.Nu-i păsa de dorința lui Julian de o avea,viața şi demnitatea lui erau mai importante decât un suflet ce oricum nu ar fi rezistat prea mult.Îl aduse înapoi în Iad şi împreună cu Amon,bătrânul vraci,reuşiră să-l facă pe Julian să uite orice clipă petrecută alături de Hailey,ştergându-i existența din memoria sa.Când se trezi,Lilith îi povesti cât de mult suferise Iadul cu adevărat în lipsa lui,făcându-l să promită că îşi va lua rolul în serios.Confuz de toate ce se petrecuseră de-a lungul mileniilor şi cu memoria uşor instabilă,Julian îşi dădu seama că ignorase ceea ce avea,familia ce îi jurase la început credință,făcând-o să se îndoiască de el.Adevărul e că nu o uitase pe Hailey - nu putea face aşa ceva.Realizase doar că ea nu-l va mai iubi niciodată după ce îi destăinuise Mikhail.Într-o noapte,arhanghelul îi apăru în vis şi îi spuse că a făcut ceea ce a trebuit pentru a păstra ordinea lumii şi pacea dintre Rai şi Iad.De asemenea,îi zise cu părere de rău că trupul lui Hailey slăbise considerabil,iar moartea ei va fi iminentă ...

# 5 ani mai târziu #

Într-un colț al cimitirului,un mormânt frumos din marmură albă se înălța în razele soarelui.Iarba moale ce îl înconjura fu călcată de silueta ce se arătase în fața crucii,temelia locului de veci.Era prima persoană care vizitase acel loc de la înmormântare.Îşi dorise să fie primul.Atinse încet crucea albă,la fel de lucitoare ca viața şi frumusețea ei,zâmbind.

În spatele siluetei,briza vântului şi soarele creionaseră un spirit trecător.Se apropie de vizitator şi se uită la el,confuz.

-Te cunosc?întrebă glasul subțirel al unei roşcate timide.

Tânârul privi spiritul cu ochii săi albaştrii sclipitori şi izbucni în râs.

-Am fost atras de splendoarea locului .. mă aşteptam ca Hailey Clawsgrove,cea înmormântată aici,să fie la fel de frumoasă.

Spiritul chicoti,întinzându-şi buzele într-un zâmbet.

-Mulțumesc,dar,cum de mă poți vedea?

Tânărul nu mai stătu nici măcar o clipă pe gânduri şi trase spiritul în brațele sale.

-Mi-ai lipsit.

THE END.

Wee,surpriză,nu?! :)) Nu cred că vă aşteptați ca povestea să se încheie aici.Sincer,nici eu. :))) Dar am simțit nevoia să-i pun capăt,fiindcă nu am vrut să o mai lălăiesc prea mult cu drame.. şi-aşa nu mi-a plăcut direcția unde se ducea. =))) .Meh,a fost prima mea carte şi ştiu că nu a fost foarte reuşită,dar le mulțumesc tututor cititorilor şi să ştiți că vă iubesc pe toți. :* Probabil voi scrie o altă carte în curând.Sper că va fi mai bună,mai dinamică şi sper că vă va surprinde. ;)

Pe curând. :* ^_^