14) Micul ei secret

296 10 4
                                    

Hailey nu ştia unde se afla.Era înconjurată de o ceață neagră şi deasă.Uitase cum ajunsese acolo şi nu-şi amintea ce se întâmplase.Era într-o cameră cu nişte bărbați scheleți şi apoi ...apoi? ..

Se trezise în acest loc întunecat,departe de lumea în care "adormise".Departe de tot ce îi era ei cunoscut.

Observă că plutea în aer şi făcu câțiva paşi.Dintr-o dată,în fața ei i se înfățişă o lumină.Era strălucitoare,dar distantă.Încercă să o atingă,dar se sparse în mii şi mii de fragmente.Din ele răsunară voci.

"Hailey"

"Hailey a noastră."

"Unde eşti?"

"De ce ne-ai părăsit?"

"Trădătoareo!"

"Ne-ai lăsat acolo!"

"Hailey"

"Acum e vremea ta."

"O să mori."

"Eşti moartă."

Toate aceste glasuri se roteau în jurul ei,cuprinzând-o.

Le ştia şi le putea distinge.

Erau vocile familiei ei.Familiei pe care o lăsase în urmă ..

Dar putea ea să fie considerată trădătoare?Putea fi învinovățită pentru faptul că îşi dorise să trăiască?

Puteau ei,familia ei,să îi dorească moartea?

-Sunt doar iluzii,şopti ea,încercând să alunge sufletele ce îi inundaseră mintea.Plecați!

"Acum suntem iluzii?"

"Ne urăşti atât de mult?"

"Nu-ți dai seama ce ai ajuns,Hailey?"

"Nu trebuia să exişti."

"Eşti o greşeală."

"E vina ta.."

"Dacă tu nu erai,noi eram în viață."

-NU!Nu e vina mea!Şi voi ați fi făcut la fel!Încetați!răcni Hailey cu toate puterile,realizând însă că țipetele ei erau în zadar.

"El ne va răzbuna .. "

Vocile dispărură prin minune,dar roşcata rămăsese împietrită în mijlocul încăperii.Ştia atât de bine că nu fusese real .. că persoanele dragi ei nu puteau să fie aşa .. dar ... de ce îi era frică?

EL îi va răzbuna.Care el? ..

Recunoscuse vocile.Dar era înfricoşată de faptul că nu auzise două.

Jack şi Julian.Oare erau vii?Oare scăpaseră în pădure?Oare o căutau,pentru a scăpa de ea?Oare ei trimiseseră acele schelete? ..

Dar de ce ar fi făcut asta? ...

_______________________________________________

# Cu 6 ani în urmă - continuare #

În timp ce Jack se afunda în pădure,Hailey se aşeză din nou nervoasă pe ponton,morocănoasă.

-Copchilul ăla enervant .. ce mă mai scoate din minți .. bombăni roşcata,aruncând cu pietre în apă.

1...2..

-Fir-ar!Nici pietrele nu mai sar!La naiba cu Jack!

Julian se uită preț de câteva clipe la ea,apoi izbucni în râs.

-Oh,Hailey,ştii foarte bine că nu eşti în relații aşa rele cu el.

Tânăra se uită la blond cruciş,cu o față cât se poate de serioasă.

Black NightmaresUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum