Black Nightmares

25)Adevărata Moarte

În primul rând,vreau să îmi cer mii şi mii de scuze că nu am postat în ultima vreme.Am avut multă bătaie de cap la şcoală şi nu am avut timp.Din fericire,se apropie vacanța .. aşa că va puteți aştepta la actualizări mai dese! :) Love u all! :*

Îşi dăduse seama că va trebui să o sune pe Kim mai devreme sau mai târziu şi să îşi ceară scuze.Privindu-se în vitrina unui magazin,Hailey realiză că într-adevăr era cu mult mai diferită față de fetița veselă,fără griji,a cărei viață se învărtea în jurul zâmbetelor.Se uită preț de câteva clipe la pandantivul pe care îl purta la gât .. nu mai strălucise de atunci.Şi nici ea ..

Fusese o dimineață primăvăratică iar micuța Hailey se lăsase prinsă pe potecile încurcate al codrului,găsind colierul pitit într-o tufă de trandafiri sălbatici pe care o admira intens.În aceeaşi zi,Julian sosise la orfelinat - neaşteptat,cu adevărat.Acum se întreba dacă nu cumva venise acolo pentru ea - o simplă fată care nu-şi cunoscuse familia şi nu îşi imaginase vreodată ce făcuse aceasta.

Imaginile unui apus fantastic pierdut printre epavele norilor îi invadaseră mintea,purtând-o spre poarta copilăriei.Dar nu putea să intre pe ea,căci aceasta era ferecată cu un lacăt zdravăn,care îi oprea conştiința să păşească în tărâmul "de aici,dar de nicăieri".

Claxonul unui autoturism o făcu să tresară.Oftă,gândindu-se că toate aceste experiențe o făcuseră incredibil de fricoasă.

-O să ajung să mă tem şi de umbra mea .. îşi spuse ea ca pentru sine,continuându-şi drumul.

Ajunse în scurt timp în fața blocului lui Julian.Tânărul o aştepta în față,zâmbind.Îi lua valiza din mână şi o conduse sus."Plimbarea"cu liftul fusese destul de ciudată şi tăcută,iar Hailey nu zise nimic până când nu se afla deja în mijlocul apartamentului.

-Camera de oaspeți e ultima,pe dreapta,îi indică Julian capătul coridorului pe care se mai afla un alt dormitor şi băile.E cam micuță,dar nu cred că vrei să dormi cu mine.

Hailey începu să se zbată imediat pe acolo,încercând să-şi ascundă roşeața din obraji.Însă el deja o observase.

-Hailey,ştiu ce simți şi nu pot zice că .. e un lucru rău.Dar vreau să rămânem doar prieteni.Cel puțin,pe moment.Nu de alta,dar cred că nu eşti pregătită pentru o relație cu mine.Va veni şi timpul potrivit.

-D-da .. îngână bruneta,încercând să-şi ferească privirea de a lui.

Julian intră în camera sa,iar Hailey rămase singură în sufrageria imensă,încercând să înțeleagă ce îi spusese.Nu era pregătită?Dar ce mai trebuia să facă,pentru numele lui Dumnezu?! Avusese câteva relații în ultimii ani şi chiar dacă nu prea funcționaseră,ea şi "foştii" erau prieteni acum.Deci nu e ea scorpia de pe fundul iadului.Nu încă.

După un moment de gândire,zâmbi.

"Nu eşti încă pregătită."

Asta e o provocare?O va accepta.

Luându-şi valiza,tânăra păşi pe covorul pufos,urmându-l până în capătul coridorului,unde se deschidea ultima uşă.Intră,uşor timidă şi admiră tapițeria aurie ce împodobea pereții.Era o cameră destul de drăguță,micuță şi cochetă.Nu avea ce să comenteze,aşa că îşi lăsă valiza într-o parte şi se aruncă în vârful patului,îmbrățişând una dintre perne.

Deşi era cu mult mai mare,acest pat îi aduse aminte de nopțile petrecute în camera din orfelinat,alături de celălalte fete.Oare părinții lor aflaseră că muriseră? .. Oare aceştia mai trăiau?Sau s-au reîntâlnit cu toții într-alte lumi necunoscute?