2) Timpul care trece

589 18 2
                                    

Toamna sosi pe neaşteptate,iar Hailey împlinise deja,după socotelile surorilor,1 an.Nu fusese abandonată imediat după naştere,aşa cum se întâmplase în cazul celorlalți rezidenți ai orfelinatului.Era o fetița veselă şi plină de viață deşi trecuse prin multe.Faptul că a fost abandonată la mai mult timp după naştere schițează un crud adevăr : cineva sau ceva a provocat sosirea micuței Hailey pe prispa orfelinatului WhiteBell.Sora Richard căutase timp de câteva săptămâni date despre familia Clawsgrove,posibile rude de-ale lui Hailey.Însă nu reuşise să descopere ceva .. de parcă familia Clawsgrove nu există şi nu a existat vreodată.Era destul de dubios (şi îngrijorător),dar sora Lorris a venit cu ideea că numele primit de fetiță a fost dat la întâmplare,pentru a i se pierde urma ...

Uitând de aceste aspecte,micuța Hailey a fost întâmpinată cu mult entuziasm în familia celor de la WhiteBall,copiii mai mari fiind extrem de fericiți de apariția unei surori mai mici - un mic îngeraş.Iar Hailey părea la fel de încântată,schițând un zâmbet cald din pătuțul de lângă şemineu.

Spre surprinderea tuturor,în următoarele luni sosiră mai mulți copii la orfelinat.

-Acum Hailey nu va mai fi singură când noi vom pleca,spuse un copil mai mare,privindu-i pe toți bebeluşii aşezați lângă căldura focului.

-E adevărat,afirmă sora Richard.Ei vor fi viitorul orfelinatului WhiteBall şi îi mulțumim Domnului pentru apariția lor.

Erau deja în jur de 5,toți fiind aproximativ de vârstă cu Hailey.

-Să ştii că noi o să revenim aici ca să vă vedem!exclamă o tânără de 15 ani care îşi împletea părul.N-o să uităm vreodată de locul acesta.

Surorile zâmbiră cu o uşoară tristețe.

Cine putea spune dacă orfelinatul va mai fi aici in 20,25 de ani?Trebuia să fie.Pentru viitorul micuților.

-Dar o să mai fiți aici,nu? întrebă o altă voce.

Uitându-se la prietena şi colega ei de o viață,sora Lorris răspunse :

-Suntem deja bătrâne,trecute de 50 de ani.Însă pentru voi vom fi mereu aici.

În scurt timp,focul şemineului lumină camera întunecată,ținând de veghe sufletelor adormite.Lacul ce se zărea de pe fereastra încăperii strălucea sub atingerea lunii.

Şi privind oglinda cerului în oglinda apei,anii se scurseră pe izvorul vieții,lăsând pe chipurile surorilor mai multe riduri şi mai multe greutăți în inimile lor.Trecuseră 10 ani,iar micuța Hailey devenise deja mare,complet schimbată fața de fosta ei imagine.Ochii i se mai alungiseră şi căpătară o nuanța de smarald,iar părul roşiatic ardea în bătaia soarelui.

-Jack,Jack,uite ce am găsit!

Alergând desculță pe iarba proaspătă,Hailey se împiedică şi se prăbuşi.

Un băiat,la fel de mărunt şi de îmbujorat,se apropie râzând.

-Nu-i deloc amuzant,Jack!

Hailey se ridică şi refuză să-i arate prietenului său descoperirea pe care o făcuse.

-Haide,Hailey,de ce nu vrei să îmi arăți?!

-Pentru că ai râs de mine! Fetița se îmbufnă şi se îndreptă spre sora Lorris,care îi aduna pe toții copii în jurul ei.

-Atunci nu o să-ți arăt nici eu ce am găsit! Țipă Jack,rămânând pe malul lacului şi privindu-şi propria reflexie.Le auzise pe surori vorbind despre venirea unui copil nou,un băiat,dacă înțelese bine.Ştia foarte bine că Hailey avea să îi arate până la urmă ce descoperise şi ştia şi mai bine că ei doi vor fi mereu prieteni.Însă,se simțea amenințat de prezența unui nou băiat.Nu îsi dorea ca Hailey să fie furată de lângă el,căci Hailey era a lui.Şi se vor juca împreună pe vecie.

Black NightmaresUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum