Black Nightmares

27)Belele nu întârzie să apară

Zorile zilei atinseseră într-un sfârşit fereastra camerei de oaspeți,trezind-o pe Hailey dintr-un somn agitat.Revenise la forma ei normală,dar era amețită şi năucă de cap.Observase că Julian plecase în timpul nopții - iar ăsta era un lucru bun.Numai ideea de a dormi cu el în pat o noapte i-ar fi dus gândurile pe alte plaiuri.Se îmbrăcă repede cu un trening găsit prin valiză şi ieşi din încăpere cu un zâmbet forțat pe buze.Îl găsi pe tânăr în bucătărie,prăjind nişte clătite.

-Oh,neața Hailey.Sper că ai dormit bine.

Îngână ceva în semn de da,aşezându-se la masă.I-ar fi fost ruşine să-i zică că sângele său i-a oferit un somn cu adevărat minunat.Încerca cu greu să uite de acele momente,dar tonul jucăuş al glasului său şi tot ce-i alcătuia ființa .. nu-i mai putea rezista.Începea să creadă că Kim avusese puțină dreptate.Era nebună după Julian şi abia ştia câte ceva din "adevăratul " el.Susținea că erau prieteni de mult,dar gândul că acel Julian pe care îl cunoscuse ar putea fi o simplă iluzie,o altă personalitate care să o facă să fie atrasă de el,o bântuia complet.O folosea?Sau chiar o iubea?Pe naiba,greu de citit tipul!

-S-a întâmplat ceva?Pari cam abătută,îi spuse Julian,punând clătitele pe masă,alături de dulceața aromată de căpşuni şi două căni călduțe de ciocolata caldă.

-Mnu,sunt în regulă.Deşi mă simt puțin ciudat.Probabil că îmi va mai lua ceva să mă obişnuiesc cu viața asta.

Tânărul se uită la ea pentru o vreme,fără să spună ceva,în timp ce se juca cu o şuviță de păr.Înşfăcă o clătită şi i-o întinse,zâmbind.

-Mănâncă întâi şi o să vezi că vei fi mai bine.Eşti slăbită şi de asta.

Pentru o clipă,Hailey se simți ruşinată,fiind servită de un băiat .. aşa de aproape de buzele ei.Începuse să fie ceva mai excitată de fiecare dată când se afla lângă el - devenise un fel de boală.O obsesie?!Luă cu grijă clătita şi o mâncă,mestecând cu grijă.Observâ cu coada ochiului că Julian o privea neîncetat.

-Dacă toate zilele ar fi atât de paşnice ca astea ..

Tânăra aprobă din cap,sorbind din ciocolata caldă care se răcise puțin.Julian se ridică de la masă,dar reveni în scut timp,prinzându-şi părul la spate într-o coadă scurtă.

-Îmi stă bine?întrebă acesta,uitând-se într-o lingură şi încercând să-şi aranjeze firele de păr care-i cădeau în ochi.

Hailey râse de interacțiunea lui cu lingura,apoi îl asigură că arată cât se poate de normal.Se stăpânise admirabil din a nu-i spune ceva mai detaliat.

-Te duci undeva?

-În Iad.Revin diseară.

-Te-a trimis cineva acolo?chicoti bruneta,gândindu-se la o mică parte amuzantă a acestei situații.Foarte mică într-adevăr.

Julian forță un zâmbet,deşi era clar că situația nu era excelentă.

-Să ai grijă de tine.Dacă ieşi pe-afară,să nu stai mult.E ceva mai exagerată tensiune din aer.

Se apropie de ea şi o săruta uşor pe frunte,apoi ieşi pe uşă.Plictisită şi uşor enervată de o astfel de plecare grăbită,Hailey îşi îndreptă privirea pe geam.Soarele era deja sus,strălucind asupra oraşului aglomerat.Se ridică de la masă şi ieşi pe balcon,lăsându-se uşor pe balustradă şi inspirând aerul curat şi proaspăt al dimineții.

Uneori,lumea este un mic paradis.Alteori,un iad.

Izbindu-se de partea cealaltă a uşii,Julian răsuflă uşurat.Îşi duse mâna spre piept,simțind o durere usturâtoare.Inima?Să îl fi durut oare inima?Imposibil,el a renunțat de mult la aşa ceva.Oare .. o mică parte .. un fragment rămas?