Black Nightmares

.33) Lipsurile memoriei

-Poftim,ți-am adus o cană de ciocolată caldă.

Tânăra se ridică uşor,apucând ceaşca cu ambele mâini şi luă o înghițitură timidă.Coborî de pe masa ce îi servise drept pat şi se uită în jur.Razele soarelui pătrunseră printre ferestrele micuțe şi cochete,dezvelind atmosfera pitorească a librăriei.Nu îşi putea explica acest fapt,dar se simțea în siguranță şi avea senzația că nimic nu o poate răni în acest loc.Se întoarse spre persoana din spatele ei,încercând să-i citească sentimentele din spatele ochilor ciocolatii.Cititul oamenilor nu era specialitatea ei,dar acesta era un om bun - venea chiar din adâncul ei.

-Uhm,aş putea să te întreb .. cine eşti?Desigur,îți mulțumesc că m-ai salvat şi îți rămân recunoscătoare,însă am mare nevoie să ştiu ..

-Eşti în siguranță aici,Hailey.

Se apropie de ea şi o cuprinse într-o îmbrățişare caldă,din care niciunul nu voia să se desprindă.De parcă l-ar fi cunoscut dintotdeauna,de parcă ar fi aparținut şi ea acelui loc ... deja era incredibil de ataşată şi impresionată.

-Am venit aici să te salvez ..

Dintr-o dată,o arsură puternică,ca o lovitură de bici,o făcu pe Hailey să-l impingă la o parte.Deşi acoperită cu fond de ten,pentagrama de pe obrazul ei strălucea puternic,provocându-i o durere inexplicabilă.Începuse să se adâncească,pornită să îi lase o urmă permanentă.

"Încerci să mă trădezi?Pot fi crud şi nemilos,draga mea."

Vocea aceea.Julian.De când o amenința?Sunase într-adevăr,diferit,schimbată şi marcată de un ton glacial.

Nu se ameliora şi o durea mai tare pe clipă ce trecea,făcând-o să-şi
piardă mințile.Însă persoana necunoscută se năpusti asupra ei,imobilizând-o la pământ.

-Ce faci?Hei,dă-te jos!

-Shh,calmează-te.Vreau doar să te ajut.Va durea ceva mai tare,dar gândeşte-te că va trece.

Hailey deschise ochii larg,pregătită să fugă,dar un cuțitaş mic si ascuțit îi străpunse pielea obrazului,obligând-o să țipe.

Tânârul de lângă ea părea a şopti o incantație.Lumina strălucitoare a pentagramei se urca încet pe cuțit,odată cu sângele ce o înconjura.În curând,dispăruse de tot.

-Ce .. ce ai făcut?

-Nu e timp de vorbit.Trebuie să desfac pactul de tot sau o vei lua razna.

O ajută să se întindă,punându-şi palma pe fruntea ei pentru a verifica dacă nu avea febră.

-E în regulă.Vei fi bine,nu şi-a activat efectele secundare.Acum ..

-Stai,stai,stai.De ce să desfaci pactul?Eu nu vreau asta.Şi te rog,spune-mi,cine eşti?

O privi adânc,în timp ce oftă prelung.

-Mai bine îți arăt,ca să mă poți crede pe cuvânt.

Hailey îngână din cap,o amețeală puternică brăzdându-i mintea.Avea o stare de moleşeală şi albise la față atât de mult încât ai fi crezut că este o stafie adevărată.Nu spuse nimic însă,încercând să suporte şi să afle întâi ce se petrecea.

În scurt timp,camera se umplu de un val străveziu care o făcu pe tânăra să închidă ochii pentru a nu orbi.Abia îi putea întredeschide,din cauza luminii extraordinare,dar apucă să vadă ce era de văzut.

-Un .. înger .. nu,stai ... atâta lumină...

-Un arhanghel,şopti acesta,în timp ce totul reveni la normal.Mikhail,în persoană.