Black Nightmares

32)Jalea furtunii

Kim era nervoasă.Simţea vina ce îi ajunsese până în măduva oaselor.O simţea ca pe un păcat greu de iertat,ca o crimă pe care se chinuia s-o ascundă.Îi trimise,la întâmplare,un SMS.Dacă va răspunde,era în viaţă.Dar dacă nu?Până la urmă,ea,Kim,e vinovată.Ea şi-a trădat cea mai bună prietenă,nu altcineva.O făcuse pentru a o salva.Noah îi spusese că nimic bun nu i s-ar întâmpla dacă ar rămâne cu el.O speriase încă de la început.Ştia că Noah făcea parte din rebeli,dar chiar şi dacă n-ar fi fost implicat în complot,ar fi procedat la fel.Moartea lui Hailey e singura care ar fi salvat-o de o viață groaznică,veşnică şi tristă.Avea convingerea că făcuse un bine,dar se prăbuşi cu capul pe masă,izbucnind în plâns.Nu se uita în jur,voia să-şi imagineze că e singură în tot universul.2 ochi alunii o priveau din umbră,neştiind cum ajunseseră acolo.
Allysa era nedumerită şi pentru prima oară de când revenise în lumea oamenilor,se temea să nu fie recunoscută.O luă la fugă,pe uşa cafenelei,unde ploaia îi udă hainele.Se opri pe o străduță lăturalnică,de vis-a-vis,privind cum un tânăr înalt intră pe unde ea plecase ca o laşă.Simți că nu era om,aşa cum nici ea nu era.Probabil că ar fi putut să lupte admirabil împotriva lui,dar nu avea convingerea că va învinge.Până la urmă,era slabă.Prefera să gândească,să-şi folosească creierul şi să pună la punct planurile - lupta fizică nu era deloc atuul ei.Să rişte?Nu era sigură.Ar fi omorât o persoană inocentă,care nu avea nici o legătură cu moartea părinților ei.

-Micuță şi neajutorată?se auzi o voce mieroasă din spatele ei,cu suficient venin înăuntrul ei pentru a-i crea fiori pe şira spinării.

Prezența lui era cu adevărat fabuloasă - şi cunoscută.O simțise nu cu mult timp în urmă,într-o noapte asemănătoare,furtunoasă şi melancolică. Îi inspira atât teamă,cât şi o încredere de neexplicat.De ce ar avea ea încredere într-un prinț al Iadului?

-Ce vrei?se răsti ea cu o voce clară ce ar trebui să fi arătat o convingere pe care nu o avea.

Se apropie de ea,fata auzindu-i paşii pe cimentul rece al străzii.Se afla chiar în spatele ei,suflarea-i atingându-i ceafa şi făcând-o să se gândească dacă va reuşi să scape cu bine.

-Vreau doar să te ajut.

Inima-i bătea din ce în ce mai tare şi ameții,capul învârtindu-i-se şi apăsăndu-i direct pe suflet.Se trezi parcă pierdută într-o gaură neagră,în care doar câteva voci se mai auzeau.

"Trebuie să scapi de ei!Ne vor şantaja."

"E prietena mea,o să aflu mai multe informații despre ei."

"Va trebuie să o omorâm şi pe ea,în caz că va afla vreodată adevărul."

Tresări,încercând să se gândească că nu e adevărat.Nu,nu şi nu.Erau doar iluzii - nu putea avea încredere în ce îi arăta el.Chiar dacă părea atât de real,atât de adevărat .. nu putea.. i se rupea inima doar atunci când îşi amintea de momentele dragi pe care le petrecuse alături de cea care-i fusese cea mai bună prietenă.Kim Andersen.Ea şi numai ea.Obişnuiau să fie în aceeaşi clasă,să îşi împărtăşească fiecare secret,să îşi împrumute lucrurile - să facă tot ce prietenele adevărat fac.Însă toate s-au oprit la un moment dat.Familia lui Kim era bogată şi deținea o companie de medicamente.Tatăl Allysei,un doctor cunoscut,aflase de nişte reacții ilegale ce intrau în compoziția produselor fabricate de acea companie.Astea erau ultimele subiecte la cinele pe care familia Morkshire le luau împreună.Vorbeau,râdeau,discutau orice - dar tristețea s-a abătut în scurt timp.Allysa,acum o ființă ce trăia dincolo de viață şi de moarte,realizase de-a lungul anilor că familia lui Kim avea ceva de făcut cu moartea părinților ei.În ultima ei perioadă ca om,aceasta se comporta extrem de ciudat,ignorând-o şi nerăspunzându-i la apeluri.Nu îi era în fire şi Allysa crezuse că poate avea alte motive.Acum,auzind acele voci,ştia că adevărul nu mai poate fi evitat,oricât de mult ar nega că aşa ceva e posibil.