Întorcându-se în dormitorul fetelor,Hailey se schimbă în pijamale şi se aşeză lângă Catherine şi Martha,care încă se uitau ca nişte obsedate la telenovele.Abby se trezise şi o invită pe Hailey la un joc de cărți,dar într-un final,toate cele patru fete sfârşiseră în fața televizorului,vizionând vrând sau nevrând serialul.
-Doamne,nu se poate,suspină Catherine,care ajunsese la- a 5-a cutie de ciocolată.
-De ce acum? .. continuă Martha.
-Trebuia să o găsească cu ăla în pat!țipă Abigail nervoasă.
-Sorry,fetele,dar toate personajele din telenovela asta sunt idioate,râse Hailey,ridicându-se de pe jos.Mă duc la parter să iau nişte suc.
Coborând scările,Hailey se opri la un moment dat,auzindu-le pe surori discutând în camera de zi.
-Soră Richard,chiar crezi că ar fi în stare să închidă orfelinatul?
Vocea sorei Lorris era cât se poate de gravă.Pitindu-se într-un colț,Hailey se hotărî să le asculte conversația.
-Nu mă aşteptam ca după 5 ani ..
-Eu nu pot să cred că autoritățile iau în seamă acele zvonuri!De parcă ar exista un blestem!
-Soră Lorris,vorbeşte mai încet te rog.Poate ne aud copiii.
Cum surorile începură să vorbească în şoaptă,Hailey se duse direct în bucătărie,gândindu-se la "blestemul" de care pomenise sora Lorris.La ce se putea referi?
Intrând în bucătăria,fără a aprinde lumina,se sperie odată ce văzu o siluetă aşezată la masă.Aproape ţipă,dar se opri la timp.
-Hailey,sunt eu.Şi nu,nu sunt o fantomă.
-Doamne,Julian,chiar m-ai speriat.Ce cauţi aici?.Mai bine zis,unde ai fost?întrebă fata.
-Am fost în pădure,răspunse acesta zâmbind.
Tânăra se uită ciudat la el în timp ce apucă un măr dintr-un coş împletit de paie şi îl spălă cu grijă.
-Hailey?
-Da?spuse roşcata,aşezându-se la masă.
-De ce stăm cu lumina stinsă?
-Nu ştiu.
Amândoi izbucniră în râs,după care se lăsă o linişte totală.Hailey se gândea în continuare la problemele pe care le dezbăteau surorile.Închiderea orfelinatului?Aşa ceva nu poate fi posibil .. ce se va întâmpla cu ei,atunci?Vor ajunge împrăştiaţi pe toată suprafaţa ţării şi nu vor mai ştii nimic unul de altul.Trăiseră ca o familie,oricât de improvizată ar fi fost,iar o astfel de despărţire ar fi fost dramatică.
-Julian,tu ai auzit vreodată de un blestem legat de orfelinat?
Întrebarea lui Hailey îl surprinse pe tânăr,luat pe nepregătite la o asemenea întrebare.
-Nu .. n-am auzit de aşa ceva.De ce?Ţi-au zis băieţii de coşmarurile lui Jack?
Fata dădu afirmativ din cap,în timp ce tăia mărul în felii.Nu avea chef să vorbească despre Jack,mai ales după comportamentul lui de mai devreme.Nu prea voia să arate acest fapt,dar schimbarea lui o deranjase.De ce nu putea fi la fel ca vechiul Jack?De când apăruse Julian prin preajmă,acesta dezvoltase un fel de rivalitate - de parcă s-ar şi fi bătut pe ceva real.Sau cine ştie,se băteau chiar pe Hailey şi tânăra nu realiza.Deşi acest posibil motiv era doar o imaginaţie stupidă de-a adolescentei.
-E chiar ciudat,zise Julian,hotărât parcă să schimbe subiectul cu blestemul,se trezeşte noaptea şi începe să ţipe prin somn.N-a vrut să ne zică ceva despre aceste coşmaruri,dar am observat că sunt din ce în ce mai dese.
CITEȘTI
Black Nightmares
Fantastique# Prima carte pe Wattpad,deci nu e prea reuşită..Nu e editată,sunt ceva greşeli şi chestii neexplicate,iar sfârşitul e destul de abrupt. Mai bine nu citiți decât să fiți dezamăgiți. :)) # În urmă cu 20 de ani,sora Richard a găsit pe treptele orfelin...
